Indicatii:
- pentru inducerea si mentinerea travaliului, in caz de inertie uterina sau cand sarcina implica riscuri majore pentru mama si copil;
- pentru expulzia placentei si controlul hemoragiilor post-partum (in lipsa raspunsului la ergometrina sau la mamele hipertensive);
- in cadrul operatiei cezariene; pentru efectuarea „testului de provocare prin oxitocina”.
Contraindicatii:
Hipertonie uterina, predispozitie la ruptura uterului (interventie cezariana in antecedente sau alte cicatrice uterine, mari, multipare), placenta praevia, disproportie cefalo-pelvina importanta, malpozitie fetala, suferinta fetala evidenta, toxemie severa; prudenta la femeile cu hipertensiune arteriala si in caz de toxemie gravidica.
Oxitocina poate fi indicata si administrata numai de catre medici, in clinici de specialitate; folosirea, indeosebi pe cale intravenoasa, impune multa prudenta.
Administrare:
Pentru inducerea si sustinerea travaliului se introduce in perfuzie intravenoasa o solutie continand 5 u.i. in 500 ml solutie glucozata izotona – se incepe cu 2-4 picaturi/minut si, daca raspunsul uterin este insuficient dupa 15-20 de minute, se creste progresiv cu 2-4 picaturi la fiecare minut, pana la cel mult 40 de picaturi (sau 20 miliunitati)/minut; dozarea trebuie strict controlata, in functie de raspunsul uterului si de ritmul cardiac fetal, folosind doza minima eficace; se poate injecta si intramuscular 1/2-1 u.i. la interval de 1/2- 1 ora.
Pentru controlul metroragiei post-partum se injecteaza subcutanat, intramuscular sau intravenos (lent si cu prudenta) 2-4 u.i. in operatia cezariana se injecteaza intramuscular 4-12 u.i. (dupa extragerea copilului).
Compozitie:
Fiole a 2 ml solutie apoasa injectabila continand oxitocina sintetica 2 u.i. (cutie cu 5 sau 100 buc.).
Fiole a 1 ml solutie apoasa injectabila, continand oxitocina sintetica 5 u.i. (cutie cu 5 buc.).
Reactii adverse:
Supradozarea provoaca contractia tetanica a miometrului, cu suferinta fetala, chiar ruptura uterina; perfuzia prea rapida poate fi cauza de cefalee, ameteli, uneori tahicardie, dureri anginoase, retentie hidrica, chiar intoxicatie cu apa.
