Indicatii:
- cancer pulmonar cu celule mici, în scheme polichimioterapice; este eficient şi în alte tipuri de carcinoame pulmonare
- carcinom embrionar testicular – tumori testiculare refractare, în scheme polichimioterapice la pacienţi care au efectuat tratament chirurgical, chimioterapie şi radioterapie adecvate
- leucemie acută non-limfocitară
- limfoame maligne hodgkiniene si nehodgkiniene (în special cele histiocitare)
- coriocarcinom placentar
- cancer de sân tratat anterior
- sarcom Kaposi
Se foloseşte în monoterapie sau în asocieri.
Contraindicatii:
Hipersensibilitate la etopozidă sau la oricare dintre componentele produsului;
Insuficienţă hepatică gravă;
Mielosupresie gravă (leucocite < 2000/mm3 sau trombocite < 50000/mm3);
Infecţii.
Precautii:
Etopozida trebuie administrată sub supravegherea unui medic cu experienţă în utilizarea medicamentelor antineoplazice.
Mielosupresie
Funcţia hematologică trebuie controlată frecvent şi cu atenţie în timpul şi după tratamentul cu etopozidă.
Hemoleucograma trebuie efectuată înainte de începerea tratamentului cu etopozidă, apoi la intervale adecvate (de exemplu de 2 ori pe săptămână) şi înainte de o nouă cură de tratament. Scăderea leucocitelor sub 3000/mm3 sau scăderea neutrofilelor sub 500/mm3 implică un risc crescut de infecţii; scăderea trombocitelor sub 50000/mm3 indică un risc crescut de hemoragie. Atunci când numărul leucocitelor
Dacă înainte de tratamentul cu etopozidă se foloseşte radio- sau chimioterapia, trebuie lăsat un interval adecvat, care să permită recuperarea funcţiei hematopoietice.
Eventualele infecţii trebuie tratate înainte de începerea tratamentului cu etopozidă. Supresia medulară poate creşte riscul de septicemie.
Insuficienţă hepatică
Insuficienţa hepatică creşte riscul mielotoxic al etopozidei. În insuficienţa hepatică gravă tratamentul cu etopozidă este contraindicat; în insuficienţa hepatică uşoară-moderată se impune o monitorizare atentă.
Insuficienţă renală
Insuficienţa renală impune micşorarea dozelor de etopozidă.
Copii
Siguranţa şi eficacitatea administrării Lastet la copii nu au fost stabilite.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor. Sunt necesare aceleaşi precauţii ca pentru adulţi.
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţa la fructoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Atentionari:
Administrarea concomitentă cu deprimante ale sistemului nervos central – sedative şi anxiolitice, barbiturice şi alte hipnotice, alcool şi băuturi alcoolice, antihistaminice H1, antidepresive sedative, neuroleptice, analgezice opioide, clonidină – creşte riscul deprimării centrale.
Asocierea cu ciclosporina creşte riscul de imunosupresie şi de apariţie a pseudolimfoamelor.
Nu se administrează concomitent cu vaccinuri cu germeni vii atenuaţi.
Reactii adverse:
Toxicitate hematologică
Mielosupresia este toxicitatea limitantă a dozei; se manifestă îndeosebi prin leucopenie, uneori trombocitopenie, rareori anemie. Scăderea numărului de leucocite este maximă la 7-14 zile de la începerea tratamentului, iar a numărului de trombocite la 9 – 16 zile; refacerea măduvei hematopoietice este de regulă completă după 20-22 zile. Mielosupresia poate fi mai severă la pacienţii trataţi anterior cu alte medicamente antineoplazice sau/şi radioterapie.
Toxicitate gastro-intestinală
Greaţa şi vărsăturile apar frecvent (la circa o treime din pacienţi) şi pot fi controlate, de obicei, cu antiemetice; mai rare sunt durerea abdominală, anorexia, diareea, stomatita (1-6%) şi constipaţia.
Alopecia
A fost observată la 8-66% dintre pacienţi şi este de regulă reversibilă.
Reacţii alergice
La pacienţii trataţi cu forme farmaceutice orale s-au produs foarte rar reacţii de tip anafilactic, uneori chiar de la prima doză. Reacţiile au răspuns prompt la oprirea administrării etopozidei şi la administrarea tratamentului adecvat. Au fost raportate reacţii acute letale asociate cu bronhospasm.
Neuropatii
Poate să apară neuropatie periferică la 0,7 % dintre pacienţi. Asocierea sulfatului de vincristină poate agrava această reacţie.
Alte reacţii adverse raportate cu o frecvenţă mică sunt: toxicitate la nivelul sistemului nervos central (somnolenţă, oboseală), toxicitate hepatică, gust neplăcut, febră, rash, pigmentaţie, prurit, urticarie, disfagie, cecitate tranzitorie.
