Rahitismul
- Informatii Generale
- Cauze
- Simptome
- Tratament
Informatii generale
Rahitismul reprezinta o afectiune dobandita datorata carentei de vitamina D care afecteaza metabolismul fosfocalcic. Lipsa de vitamina D determina tulburari de mineralizare a osului la un organism care se afla in perioada de crestere. Debutul bolii de obicei survine intre lunile a treia si a sasea de viata, iar spre sfarsitul primului an de viata deja sunt modificari scheletice semnificative ale rahitismului florid.
Necesarul zilnic de vitamina D variaza in functie de ritmul de crestere, anotimp (expunerea la soare) si varsta pacientului. Aceste este de 500-1000 UI/zi la sugar, 400-500 UI/zi la copil, respectiv 100-300 UI/zi la adult. Necesarul de Ca (calciu) este de 1000-1500 mg Ca/zi sugar, copil si 800- 1000 mg/Ca/zi adult
Surse de vitamina D
1. Endogene – activarea provitaminei sub actiunea razele UV, dependent de varsta, pigmentarea constitutionala, suprafata de tegumente expuse, anotimp si gradul de poluare a mediului exterior.Vitamina D actioneaza la nivelul intestinului favorizand absorbtia calciului si a fosforului.
2. Exogene – alimentele de origine vegetala sunt sarace in vitamina D, doar cele de origine animala au contint bogat: ficatul de vitel si cel al unor specii de peste ( ficat de peste – cod), untura de peste, somon, galbenusul de ou. Laptele de mama previne rahitismul insa contine o cantitate redusa de vitamina D (10-15 UI/l). Laptele de vaca are un continut scauzut de 10-40 UI/l. Formulele moderne de lapte sunt imbogatite cu vitamina D, insa cu toate acestea frecventa rahitismului este mai mare in randul copiilor alimentati artificial fata de cei alaptati la san.
Prevenitia rahitismului se face prin profilaxie prenatala ( preventie inainte de nastere) prin administrarea de calciu si vitamina D femeii gravide in special in ultimele 3 luni de sarcina (2000-3000 UI/zi) si apoi in perioada alaptarii 500 UI/zi in perioadele cu timp insorit si 1000 UI/zi in situatii particulare – poluare, iarna. Suplimentarea cu preparate pe baza de calciu se face timp de 10 zile/luna, in doze de 2-3g/zi. Este recomandat ca alimentatia mamei sa fie una echilibrata si bogata in alimente cu surse naturale de vitamina D si calciu. Prevenirea nasterii premature contribuie de asemenea la preventia rahitismului.
Profilaxia postnatala se face prin expunerea la soare, administrarea de vitamina D si o alimentatie corecta a sugarului. Nou nascutul va fi scos afara incepand cu prima saptamana de viata in zilele fara vant sau umezeala si la o temperatura ambianta nu mai rece de -10°C. Expunerea la mediu extern se va face in mod progresiv de la 10-30 min/zi pana la 3-4h in anotimpul rece si 6-12h/zi in cursul verii. Pentru copii cu varsta peste un an este indicata cura helio-marina cu respectarea intervalului de ore de expunere la soare (dimineata 8- 11 si seara 17-20). Copilul poate sa stea zilnic la soare maxim 2-3 ore. Foarte important de retinut este faptul ca vitamina D nu se administreaza cu 2 saptamani inainte si dupa cura helio-marina. Un aspect semnificativ in preventia rahitismului il are promovarea alimentatiei naturale, care trebuie sa fie exclusiva in primele 4-6 luni de viata si completata de administrare medicamentoasa de vitamina D (2 picaturi/zi) pana la varsta de 1 an si jumatate. De la 18 luni si pana la 6 ani vitamina D se administreaza doar in lunile care contin litera “R” 2 picaturi/zi ( septembrie – aprilie).
Scheme de administrare a vitaminei D
1. Administrare zilnica in doze orale, fractionate, egale cu nevoia zilnica de vit. D. Incepe de la varsta de 7 zile a nou nascutului, in doze de 400-800 UI/zi VIGANTOL (1-2 picaturi). Aceasta este tehnica cea mai fiziologica pentru organismul copilului si cel mai usor de utilizat de catre parinti.
2. Administrare periodica de doze depozit (stass) intramuscular ( metoda folosita in trecut)
– prima doza 200. 000 UI se administra in maternitate in a 7-10 zi intramuscular pe fata antero externa a coapsei
– apoi se repeta la 2, 4, 6, 9, 12, 18 luni
– dozele de la 9, 12, 18, 24 luni pot fi administrate si pe cale orala
– Adaosul de calciu se impune numai la prematuri sau copii care primesc mai putin de 400 ml lapte/zi si se face in doza de 50 mg/kg/zi calciu elemental
– 5 zile inainte si dupa fiecare administrare a vitaminei D copilul va primi 0,5g Ca/zi si pe an de varsta
Cauze
Cauzele cele mai frecvente de rahitism:
1. Factorul determinant – aportul inadecvat de vitamina D datorat surselor alimentare sarace si/sau expunerii insuficiente la soare
2. Factorii favorizanti :
- prematuritatea – copii nascuti sub varsta de 37 de saptamani dezvolta rahitism chiar in conditiile unei profilaxii corecte prin depozite sarace de calciu si fosfor cu care se nasc si prin nevoile crescute impuse de ritmul rapid de crestere.
– varsta – rahitismul este o afectiune care apare in perioada de crestere, astfel incat are o frecventa maxima in 3-6 luni cand exista un puseu de crestere la sugari.
– hiperpigmentatia pielii
– aplicare incorecta sau incompleta a profilaxiei cu vitamina D
– gradul de expunere la soare a mamei care alapteaza
– renuntarea la profilaxie dupa varsta de 1 an
– insorire insuficienta – anotimpul rece si umed
– grad crescut de poluare a atmosferei
– regimuri alimentare dezechilibrate, cu exces de fainoase (fitati)
– folosirea stoss-profilaxiei (eficacitate redusa fata de profilaxia fractionata)
– variatii individuale ale nevoilor de vitamina D, fara adaptarea dozei profilactice
– mentinerea dozelor profilactice dupa aparitia primelor semne de rahitism
– situatii patologice speciale – malabsorbtia lipidelor ( vitamina D este liposolubila), atrezii biliare extra-hepatice, boli hepatice cronice, boli renale cronice, acid tubulare distale
– tratamentul prelungit cu – corticosteroizi – afecteaza absorbtia intestinala a calciu si matricea proteica a osului sau cu anticonvulsivante ( fenobarbital, fenitoina) la copii cu epilepsie
Simptome
Diagnosticul de rahitism
Semne generale la debut:
– agitatie, adinamie
– inapetenta
– tegumente palide
– traspiratii abundente mai ales la nivelul cefei
– paloare, hipotonie,
– retard in dezvoltarea staturo-ponderala
Perioada de stare:
– hipotonie musculara – copilul este moale ca o papusa
– pozitie in sezut achizitionata tardiv
– distensie abdominala
– modificari scheletice
1. Semne osoase – devin evidente dupa mai multe luni de deficit de vitamina D
CRANIU
– craniotabes – este un semn precoce care apare la 3-4 luni si reprezinta inmuierea oaselor boltii craniene, mai ales parieto-occipital, la presiune digitala osul se infunda – senzatie de minge de ping-pong
– bosele frontale, parietale – ingrosarea zonelor centrale ale acestor oase, formand proeminente care pot conferi capului forma unei cutii
– plagio-cefalie – molicunea oaselor craniului poate duce la turtirea acestuia, frunte olimpiana,
– aplatizari occipitale
– asimetrii craniene
– fontanela anterioara deschisa cu inchidere tardiva ( dupa varsta de 2 ani) si margini inmuiate
– dintii temporari pot prezenta: eruptii intarziate si distrofii dentare
TORACE
– matanii condro-costale – nodozitati la nivelul articulatiei intre coaste si stern care pot fi palpabile. Sunt datorate dezvoltarii excesive a tesutului osteoid. Uneori sunt vizibile si pe linia axilara anterioara.
– torace deformat – cu baza evazata – tractiunea in afara exercitata de actiunea musculaturii abdominale pe coastele demineralizate, care determina un aspect de clopot.
– stern infundat
– depresiune submamara(santul Harison) – retractie aproximativ orizontala a toracelui la nivelul insertiei costale a diafragmului.
MEMBRE SUPERIOARE
– bratari rahitice la maini metafizare ( proeminente la nivelul articulatiei pumnului)
– ingrosarea (largirea) extremitatii distale a radiusului
– nuclei de osificare mici, stersi
– intarziere in aparitia nucleilor osificare
MEMBRE INFERIOARE
– coxa vara sau coxa valga
– genu valg = in forma de „O”, genu var = in forma de„X”
– modificari determinate de alterarea mineralizarii oaselor lungi la nivelul metafizei oaselor lungi (tibia in iatagan)
– micsorarea diametrelor bazinului, deformari ale bazinului
– fracturi in lemn verde
COLOANA VERTEBRALA
– cifoza dorsolombara
– hiperlordoza – accentuarea curburii la nivel lombar
– nanisn rahitic
2. Semne musculo-ligamentare
– hiperlaxitate ligamentara – contribuie la accentuarea deformarilor
– muschi slab dezvoltati – intarzieri, regresie in achizitiile motorii ( varsta la care isi tine capul, sade in sezut, merge)
– distensie abdominala,
– hernie ombilicala
3. Semne extra-osoase
– manifestari pulmonare – pulmon rahitic – bronhomalacia
– anemie carentiala
– scaderea rezistentei la infectii
– transpiratii abundente
– semne neuro-musculare de tetanie hipocalcemica
SEMNE BIOLOGICE
Nu se poate diagnostica rahitismul fara urmatoarele investigatii de laborator:
– calciu seric si ionic – pot fi valori normale datorita mecanismului de adaptare a organismului care scote calciul din os.
– fosforul seric – normal sau scazut
– fosfataza alcalina – valori cu mult peste cele considerate normale
* STADIU I – debutul carentei
– Ca scazut
– P normal ( 4,5 – 6,5 mg %)
– F.A normal (5-15 U Bodanski)
* STADIU II
– apoi intervine PTH ( hormonul care mobilizeaza calciul din oase)
– Ca normal
– P scazut
– F.A crescuta
* STADIU III
– epuizarea interventiei parathormonului
– Ca scazut
– semne clinice de rahitism + modificari radiologice (rx) caracteristice pentru hipocalcemie
– P scazut
– HIPOCALCIURIE ( eliminare scazuta de calciu) – reabsorbtie tubulara de calciu
– F.A foare crescuta
Modificarile radiologice (semne radiologice) – localizarea de electie a leziunilor de rahitism este la nivelul metafizei (partea osului intre diafiza si epifiza unde se afla cartilajul de crestere) oaselor lungi.
Metafiza
– deformare “in cupa”,
– franjurari ale liniei metafizo-epifizare,
Corticala
– subtierea corticalei,
– liniile de pseudofractura Looser-Milkman
Nuclei epifizari
– intrazierea osificarilor nucleilor de crestere,
Diafiza:
– demineralizare accentuata, dedublari periostale,
– zone rectilinii radiotrasparenta, deformari si fracturi veritabile.
Radiografia de pumn, precizeaza diagnosticul si determina varsta osului in comparatie cu varsta cronologica a bebelusului. In cazurile de rahitism dezovoltarea osoasa este intarziata si se pot observa urmatoarele modificari radiologice:
– distanţa radius şi cubitus – metacarp este mărită
– extremităţile distale ale celor două oase apar lăţite (în “paletă”), concave (“cupuliforme”) aspect de cupă
cu margini festonate.
– linia metafizară, concavă, neregulată, fierestruită;
– nucleii de osificare : neregulaţi, şterşi, apar cu întârziere;
– diafiza are structurată rarefiată.
Membrele inferioare
-Distorsionarea şi angularea oaselor
Calota craniană
– Subţierea tăbliei osoase
Coloana vertebrală
– dublu contur al corpilor vertebrali
Torace
– mătănii, lărgirea coastelor
Tratament
Tratamentul curativ al rahitismului presupune administrarea vitaminei D in doze terapeutice si nu profilactice (de preventie).
Scheme terapeutice:
1. Administrare orala: in formele usoare si medii
– administrarea p.o. zilnic doza la 2000-4000 Ui/zi, timp de 6-8 sapt 4-8 picaturi/zi
– apoi se revine la dozele profilactice inca 6 luni de 1000UI,
– se include in schema de profilaxie (sau pana la normalizarea fosfatazei alcaline)
2. Admnistrare intramusculara: formele grave:
Schema I
– 100.000Ui Vit D doze stoss i.m., 3 doze la interval de 3 zile.
– dupa 30 de zile se mai administreaza 200.000Ui i.m sau p.o
– apoi schema profilactica p.o (oral)
Schema II
– o doza stoss de 600000 UI
– dupa care la 30 de zile se reia doza proflactica
3. Administrarea de Ca in doze de 50-80 mg/kgc/zi
– 1 cp Ca lactic=500mg
– 5 ml de calciu gluconic solutie 10%
– timp de 3-4 sapt in formele usoare
– pana la 6-8 sapt in formele moderate si grave – hipocalcemice
– copilul >5ani va primi 1000mg/zi
In decurs de 7-10 zile se normalizeaza modificarile biochimice – calciu si fosfor, fosfataza alcalina are valori crescute atat timp cat se mentin modificarile radiologice.
– vindecarea din punct de vedere radiologic incepe dupa 2-3 saptamani
– semnele clinice osoase persista 1-2 luni, dispar dupa luni sau chiar 1-2 ani de la inceputul tratamentului.
Semnele supradozare a vitaminei D:
– semne digestive – inapetenta, greturi, varsaturi, constipatie
– semne urinare – polidipsie cu poliurie
– agitatie sau apatie
Sursa foto: www.everythingscience.co.za
Articole Medicale
-
Beneficiile sfeclei rosii – Leguma care te pune pe picioare dupa orice boalaSfecla roşie se numără printre cele mai sănătoase legume de pemai mult...
-
Kilogramele in plus – Exces alimentar sau probleme de sanatate ?De multe ori atunci cand vedem o persoana cu probleme de greutate,mai mult...
-
Valori normale ale HCG in sarcinaHCG (gonadotropina corionica umana) mai este cunoscut si sub numelemai mult...
-
Trec printr-un episod depresiv?Depresia scade calitatea vietii si afecteaza starea de bine amai mult...
-
Stresul e o boala?Hans Selye, cel care a spus ca lipsa stresului inseamna moarte si celmai mult...
-
Pot fi periculoase alunitele?Este o intrebare foarte interesanta la are foarte multi oameni semai mult...