1. Informatii Generale
2. Clasificarea adenopatiilor

 

Informatii generale

Adenopatia  ( limfadenopatia ) reprezinta cresterea in volum si inflamarea ganglionilor limfatici cel mai frecvent datorita unor cauze infectioase (inflamatorii) sau de etiologie tumorala.
Ganglionii limfatici reprezintă structuri limfoide dispuse pe traiectul vaselor limfatice. Sunt situaţi superficial (accesibili examenului obiectiv prin palpare) şi profund (dau manifestări clinice indirecte prin compresia organelor din jur şi sunt accesibili numai prin explorări paraclinice precum Radiografie, CT, RMN).

In mod normal ganglionii limfatici au urmatoarele caracteristici clinice: dimensiuni 0,5-1cm, formă alungită ovoidă, consistenţă elastică, mobilitate pe planurile superficiale şi profunde, nedureroşi. Modificarea oricărui dintre aceste caractere intră în domeniul patologicului, definind sindroamele ganglionare sau adenopatiile (adenomegalii). În mod normal, ganglionii nu se palpează, cu excepţia copiilor mici (micropoliadenopatie) si a persoanelor foarte slabe.
In functie de caracteristicile ganglionului limfatic palpabil medicul se poate orienta care o anumita afectiune. Astfel daca la examinare ganglionii limfatici sunt moi, durerosi, atunci acestia sunt sugestivi pentru o inflamatie acuta. Insa prezenta unui ganglion dur, indolor si eventual aderent in profunzime, frecvent semnifica malignitate.

Un alt aspect al ganglionilor limfatici este faptul daca adenopatia este localizata sau nu (infectii locale – amigdalita, generalizata – infectii virale ex: HIV sau in limfom malign). Atunci cand se suspecteaza o infectie intotdeauna trebuie cautat focarului infectios care poate fi dentar, amigdale, sinusuri paranazale, abcese. Obligatoriu daca se constata un ganglion marit atunci se examineaza toti ganglionii si se palpeaza splina pentru a se exclude splenomegalia ( splina marita).

Examenul clinic al ganglionilor se face sistematic de sus în jos începând cu extremitatea cefalică şi până la ganglionii inghinali, existând metode de palpare pentru fiecare grupă ganglionară. Adenopatiile pun probleme dificile de diagnostic etiologic, uneori nici chiar examenul anatomopatologic nu poate preciza diagnosticul exact.
De la bun început, în diagnosticul adenopatiei trebuie precizat dacă aceasta este:
– localizată, cuprinde o singură grupă ganglionară, deci atrage atenţia asupra unui proces patologic local, (de regulă infecţios sau tumoral)
– multiplă sau generalizată, atrage atenţia asupra unei cauze generale de afectare ganglionară

Clasificarea adenopatiilor

Clasificarea adenopatiilor:
– adenopatii infecţioase
– adenopatii specifice
– adenopatii infectioase generalizate
– adenopatii prin proliferări maligne limforeticulare
– adenopatii metastatice
– adenopatii inflamatorii nespecifice în boli de colagen
– adenopatii in boli alergice
– adenopatii în tezaurismoze
Adenopatii infecţioase: sunt cel mai frecvent intalnite in practica medicala si pot fi determinate de infectii bacteriene, virale, micotice, localizate sau generalizate cu evolutie acuta sau cronica (de lunga durata).
Adenopatii specifice: sunt localizate in zone apropiate focarului infectios si orienteaza medicul asupra afectiei care le determina.

1. Adenopatia sifilitica: are localizare inghinală, cel mai frecvent unilaterală, este poliganglionară ( mai multi ganglioni afectati), neinflamatorie (nu este dureroasă, păstrează mobilitatea pe planul superficial şi profund).
2. Adenopatia tuberculoasă: cu localizare de predilecţie la nivelul extremităţii cefalice (laterocervicală, submandibulară). Ganglionii au dimensiuni variabile (până la ordinul centimetrilor), consistenţă crescută, uşor dureroşi, neaderenţi între ei şi pe planurile superficiale şi profunde. Pot evolua spre scleroză ganglionară sau spre cazeificare (eventualitate mai frecventă), când consistenţa devine moale, sunt dureroşi, cu tendinţă la aderenţă între ei şi pe planurile superficiale şi profunde, cu apariţia fistulizării( ulceratie adanca intr-un tesut al organismului) la exterior. Vindecarea se face lent cu cicatrici retractile.
3. Sancrul moale (bacil Ducrey): adenopatia inghinală insotita de caractere inflamatorii, este dureroasă, aderentă şi evoluează spre fistulizare.
4. Boala ghearelor de pisică: reprezintă o adenopatie localizată, în funcţie de locul zgârieturii, de etiologie virală, cu următoarele caractere: mărime moderată, consistenţă elastică sau uşor crescută, uşor sensibilă, cu aderenţă pe planurile din jur. Evoluţia se poate face în 50% din cazuri spre fistulizare. Se poate însoţi de semne generale: subfebrilităţi, astenie.
5. Limfogranulomatoza benignă Nicolas-Favre: boală venerică produsă de Chlamidia Trachomatis, cu poartă de intrare o mică ulceraţie genitală, care, de regulă, trece neobservată şi a cărei manifestare majoră este adenopatia, de regulă inghinală, multiplă, cu caracter inflamator şi care evoluează spre fistulizare cu mai multe traiecte vindecându-se cu cicatrici retractile inghinale.

Adenopatii infecţioase generalizate:

1. Mononucleoza infecţioasă: boală infecţioasă acută de etiologie virală, frecventă la adolescenţi (“boala sărutului“). Afectează predominent ganglionii cervicali care sunt moderat măriţi, dureroşi, neaderenţi, consistenţă crescută, nu fistulizează. Se însoţesc de febră înaltă, splenomegalie, angină şi monocitoză ( monocitee sunt crescute) în tablou sanguin.
2. Infecţia cu HIV: produce adenopatie generalizată, simetrică, de dimensiuni moderat crescute, nedureroasă, neaderentă şi care este persistentă. De altfel, prezenţa unei adenopatii la cel puţin două grupe ganglionare, care persistă cel puţin trei luni, fără o altă cauză aparentă obligă la efectuarea testării HIV.
3. Rubeola: asociază la erupţie pe piele caracteristica şi poliadenopatie cu debut retroauricular ( in spatele urechii), occipital – la nivelul cefei, de dimensiuni moderate, dureroasa, neaderenta, ce precede erupţia cu câteva zile.

Adenopatii prin proliferari ale tesutului limfatic

1. Limfoame maligne (boala Hodgkin): adenopatia debutează de obicei latero-cervical (la nivelul gatului), este unilaterală, asimetrică, extinzându-se ulterior şi la alte grupe ganglionare superficiale şi profunde. Numărul şi localizarea staţiilor ganglionare afectate permite stadializarea bolii. Caracterele adenopatiei: dimensiuni variabile, uneori mari, devenind evidente şi la inspecţie, când poate modifica relieful gâtului (gât proconsular); consistenţă variabilă de la normală până la fermă. De obicei sunt conglomeraţi în pachete ganglionare, fiind comparaţi cu „nucile în sac”. Nu aderă la planurile superficiale şi profunde. Nu sunt dureroşi, dar pot deveni la ingestia de alcool.
2. Limfoame maligne non-Hodgkin: desi debutul bolii este de obicei profund, pot aparea si o adenopatie superficiala, dură la palpare, aderentă, nedureroasă, de dimensiuni mari. Diagnosticul diferenţial între cele două tipuri de limfoame este sugerat clinic dar nu poate fi făcut decât prin biopsie ganglionară.
3. Leucemia limfocitară cronică: are ca manifestare principală adenopatia generalizată, simetrică, de dimensiuni moderat crescute (sub 5cm), consistenţă fermă, elastică, nedureroasă, neaderentă la planurile superficiale şi profunde, nu formează blocuri ganglionare.

Adenopatii metastatice: sunt adenopatii regionale, secundare diseminării unui cancer, de regulă în stadiu avansat.

1. Caracterele adenopatiei metastatice sunt:

– dimensiuni variabile, în general moderat crescute
– consistenţă dură, lemnoasă
– ganglioni de regulă durerosi spontan şi la palpare aderenţi între ei
– formează blocuri ganglionare dure, aderenţi pe planurile superficiale şi profunde, la biopsie au structura histologică a               ţesutului de origine.

1. Tipuri metastaze:

Adenopatia Virchow-Troisier: a fost descrisă clasic ca fiind legată de cancerul gastric, dar poate apare şi în alte        localizări (cancer prostatic, ovarian). Semnifică prezenţa unui grup ganglionar mic, dur, localizat supraclavicular stânga,lângă inserţia sternocleidomastoidianului, neaderent de planurile adiacente

              Adenopatia Strauss: a fost descrisă tot pentru cancerul gastric. Se evidenţiază la tuşeul rectal, situată pe faţa anterioară a               rectului, cu toate caracterele adenopatiei maligne

Adenopatia latero-cervicală în cancerul amigdalian, laringian, faringian
Adenopatia axilară este intalnita în cancerul mamar
Adenopatia supraclaviculară în cancerul bronhopulmonar
Adenopatia inghinală: în cancerul de prostată, ovar sau de colon stâng.

Adenopatii inflamatorii nespecifice în boli de colagen şi granulomatoase, poliartrita reumatoidă, lupus eritematos diseminat: apare o micropoliadenopatie, nedureroasă, fermă, neaderentă. Adenopatia nu este pe primul plan în tabloul clinic al acestei boli, dar sugerează forme active de boală.

Sarcoidoza: evoluează cu adenopatie generalizată profundă şi superficială cu ganglioni moderat crescuţi, nedureroşi, neaderenţi şi cu consistenţă fermă

Adenopatii în boli alergice: Boala serului (determinată de complexele imune circulante): micropoliadenopatie generalizată, nedureroasă, mobilă, cu evoluţie fugace. Reacţii alergice la diverse medicamente: adenopatia are caractere similare bolii serului.

Adenopatii în tezaurismoze: Tezaurismozele sunt afecţiuni rare, cu caracter familial determinat de alterări în degradarea cerebrozidelor, fosfolipidelor şi colesterolului cu depunere a acestor substanţe la nivelul macrofagelor ganglionare, splenice, hepatice, renale, medulare. Adenopatia este una din manifestările bolii, are dimensiuni medii, consistenţă elastică, nedureroasă, neaderentă.

Sursa foto: www.learnpediatrics.com