Tupuri de herpes si tratament

Infectia cu virusul herpetic este una dintre cele mai raspandite infectii din lume, incat aproape ca nu exista persoana care sa nu se fi intalnit cu acest virus. Raspandirea atat de mare a acestei infectii este datorita faptului ca virusul herpetic este foarte rezistent in mediul extern fiind inactivat la 580C şi rezistand pana la -700C.

Etiologia aceestei infectii este reprezentata de virusul herpes simplex hominis: tipul 1 (bucal sau labial) care determina leziuni peribucale, perinazale, in general apare in jumatatea superioară a corpului şi tipul 2 (genital) – se manifesta sub forma de leziuni genitale, perigenitale, intalnit in jumatatea inferioară a corpului.
Transmiterea se face prin picaturi infectante si secretii (sarut, contact sexual sau in timpul nasterii) la un organism neimunizat impotriva acestei infectii. Pentru virusul herpes simplex tipul 1 acesta se transmite prin contact direct, mai ales prin saliva infectată, iar in cazul herpes simplex tipul 2 transmiterea se face prin contact sexual sau la nou născut, de la mama cu leziuni de herpes genital. Ulterior virusul persistă în ganglionii nervilor, de unde se poate reactiva ori de cate ori scade imunitatea organismului.

Prima infectie cu virusul herpetic :
De obicei primul contact cu virusul herpetic se produce in prima copilarie ( 1- 5 ani ) si de cele mai multe ori prima infectie este adesea asimptomatică. La copilul mic apare gingivostomatita herpetică in care leziunile se localizează la nivelul mucoasei bucale si sunt caracterizate prin eritem (roseata), edem, cu vezicule (basicute) care se deschid rapid şi lasă eroziuni dureroase, care jenează alimentaţia. Frecvent aceasta afectiune asociază: febră, greţuri, vărsături si se insoteste de o stare generala alterata. Boala dispare spontan în aproximativ 3 săptămâni.

Diagnostic diferenţial in cazul gingivostomatitei herpetice se face cu infecţii streptococice, herpangina ( virus Coxsackie), difterie, candidoză bucală sau aftele bucale.

Herpesul labial tipul 1 (bucal)

Urmatorul contact cu virusul herpetic este sub forma unei infectii mai uşoare şi de durată mai mică decât infecţia primară.
Factorii trigger implicati in aparitia herpesului labial sunt: expunerea la soare, traumatisme minore, menstre, alte infecţii, interventii chirurgicale la nivelul nervilor şi a danturii, stresul emoţional.

Herpesul labial apare de obicei in zona gurii (buza) sau a nasului.

Clinic se manifesta prin:
pruritul şi arsura – 1-2 ore înainte de vezicule mici, bombate, grupate în buchet, pe o bază eritematoasă – pustule – cruste gălbui-maronii. Rezoluţia – 7-10 zile fără cicatrici.
Poate fi prezent un singur buchet sau câteva buchete sau exista forme profunde cu o erupţie extinsă, cu buchete multiple si extinsa.
In cazul persoanelor imunocompromise – herpes simplu este recurent sever, persistent, putând evolua spre o ulceraţie cronică, fără tendinţă la vindecare.

Herpesul genital tipul 2

Apare atat la femei cat şi la bărbaţi fiind o maladie transmisibilă sexual. Apare un grup mic de vezicule care se deschid şi lasă ulceratii, acestea fiind insotite de ganglioni limfatici mariti de volum si durerosi (limfadenopatia regională). Manifestări sistemice sunt reprezentate de febră, cefalee, rigiditatea cefei, fotofobie. La femei se intalneste vulvo-vaginită herpetică caracterizata prin durere vaginală şi disurie (usturime la urinare). Daca inocularea virusului se produce în zona ano-rectală atunci apar leziuni anale şi perianale pana la proctită severă (inflamatia rectului).
Rezoluţia leziunilor si a simptomelor se face în aproximativ 2-3 săptămâni cu exceptia persoanelor imunocompromise ( HIV/SIDA) in cazul carora se poate transforma intr-o ulceraţie cronică.

Diagnosticul diferential al leziunilor genitale din herpes se face cu şancrul sifilitic, balanita erozivă,
si şancrul moale.

Herpesul la nou nascut (excepţional) = reprezinta o infecţie produsă de virusul herpes simplex tipul 2, transmisă adesea de la mamă in timpul nasterii. Aceata afectiune poate avea mai multe aspecte clinice: forma septicemică (atingeri multiple cutaneo-mucoase, neurologice, viscerale şi evoluţie gravă), forma cutaneo-mucoasă (atingeri neurologice: meningo-encefalita herpetică) si forma diseminată.

Investigatiile de laborator in infectiile herpetice includ:

  • examenul histologic al pielii – depisteaza modificarile caracteristice infectiei virale herpetice
  • citodiagnosticul Tzanck – determina prezenta de celule gigante multinucleate
  • examenul microscopic al frotiului din serozitate – evidentiaza incluziunile intranucleare acidofile tip A Cowdry
  • microscopia electronică
  • izolarea virusului pe cultură de ţesut (fibroblaşti sau celule epiteliale)
  • detectarea antigenelor virale – anticorpi monoclonali
  • detectarea ADN-ului viral – hibridizare in situ şi PCR
  • anticorpilor specifici serici (IgG, IgM) – ELISA, neutralizare, hemaglutinare, fixarea complementului, imunoprecipitare
  • procedee serologice de discriminare a anticorpilor faţă de tipul 1 de cei faţă de tipul 2 al virusului (imunoblot, westernblot).

Tratamentul se face in functie de gradul de severitate al eruptiei. Astfel incat in erupţiile uşoare si necomplicate este suficienta aplicarea unui antiseptic topic. Insa in infecţiile primare severe sau in episoadele recurente, multiple sau grave, este recomandata terapia antivirală pe baza de Aciclovir (perfuzie – piv, intravenos – iv, oral – p.o, local).
Tratamentul antiviral nu are efect asupra cantonării virusului in organism si nu reduce frecvenţa recurenţelor. Administarea intravenoasa (i.v) este indicata pentru herpesul neonatal şi encefalita herpetica.

Tratamentul are drept scop scurtarea puseului acut si prevenirea recurenţelor. Se utilizeaza medicamente antivirale pe baza de Aciclovir (Cloviral®, Zovirax®; Aciclovir®; Euvirox®; Avyclor®; Virolex®) cu administrare orala, intravenoasa şi topica completat de suplimente alimentare pentru stimularea imunitatii. Alternativa la aciclovir este reprezentata de famciclovirul (Famovir®) şi Valaciclovir (Valtrex®; Zelitrex®) cu administrare orala, aceste preparate au o biodisponibilitate mai bună decât aciclovirul sunt înalt eficiente si bine tolerate insa pretul este destul de ridicat.

Sursa foto:  www.whatisherpes.net

Dr. Diana Enachescu