Substanta activa: didanosinum

Indicatii:

Videx este indicat în combinatie cu alte medicamente antiretrovirale pentru tratamentul pacientilor infectati cu hiv.

Contraindicatii:

Hipersensibilitate la didanozina sau la oricare dintre excipientii medicamentului.

Administrare:

Administrare în doua prize pe zi*) (doza exprimata in mg): 125
Administrare în doua prize pe zi*) (doza exprimata in mg): 250

*) Pentru a ne asigura ca pacientul primeste o cantitate suficienta de antiacid, fiecare doza trebuie administrata sub forma a 2 comprimate masticabile/dispersabile (de exemplu doza de 200 mg administrata de 2 ori pe zi trebuie administrata în câte 2 comprimate masticabile/dispersabile de 100 mg de 2 ori pe zi, cu un interval de aproximativ 12 ore între prize).
**) Pentru a ne asigura ca pacientul primeste o cantitate suficienta de antiacid, fiecare doza trebuie administrata sub forma a cel putin 2 comprimate masticabile/dispersabile (de exemplu doza de 400 mg administrata in priza unica zilnica trebuie administrata sub forma a 2 comprimate masticabile/dispersabile de 150 mg si unui comprimat masticabil/dispersabil de 100 mg in priza unica zilnica; doza de 250 mg administrata in priza unica zilnica trebuie administrata sub forma unui comprimat masticabil/dispersabil de 100 mg si unui comprimat masticabil/dispersabil de 150 mg in priza unica zilnica)
Copii: doza zilnica recomandata calculata în functie de suprafata corporala este de 240 mg/m2 si zi (180 mg/m2 zi în asociere cu zidovudina) în doua prize sau in priza unica.

240 mg/m2 pe zi
Suprafata corporala (m2): 0,5
Doza zilnica totala (mg pe zi): 120
Administrare în doua prize zi (mg): 50 + 25
Administrare în priza unica zilnica (mg): 100 + 25

240 mg/m2 pe zi
Suprafata corporala (m2): 1,0
Doza zilnica totala (mg pe zi): 240
Administrare în doua prize zi (mg):100 + 25
Administrare în priza unica zilnica (mg): 100 + 150

240 mg/m2 pe zi
Suprafata corporala (m2): 1,5
Doza zilnica totala (mg pe zi): 360
Administrare în doua prize zi (mg): 150 + 25
Administrare în priza unica zilnica (mg): 150 + 150 + 50

180 mg/m2 pe zi
Suprafata corporala (m2): 0,5
Doza zilnica totala (mg pe zi): 90
Administrare în doua prize zi (mg): 25 + 25
Administrare în priza unica zilnica (mg): 50 + 50

180 mg/m2 pe zi
Suprafata corporala (m2): 1,0
Doza zilnica totala (mg pe zi): 180
Administrare în doua prize zi (mg): 50 + 50
Administrare în priza unica zilnica (mg): 150 + 50

180 mg/m2 pe zi
Suprafata corporala (m2): 1,5
Doza zilnica totala (mg pe zi): 270
Administrare în doua prize zi (mg): 100 + 50
Administrare în priza unica zilnica (mg): 150 + 100 + 25

Sugari cu vârsta sub 3 luni: nu exista suficienta experienta clinica pentru a recomanda o schema terapeutica la aceasta grupa de varsta.
Adulti: pacientii trebuie sa primeasca cel putin 2 comprimate masticabile/dispersabile la fiecare doza, pentru a putea ca acestea sa elibereze suficient antiacid care sa protejeze didanozina împotriva degradarii. Comprimatele masticabile/dispersabile trebuie mestecate complet sau dispersate în cel putin 30 ml apa inainte de administrare. Pentru a dispersa corect comprimatele masticabile/dispersabile lichidul trebuie agitat pana se obtine o dispersie omogena si apoi trebuie imediat administrata intreaga cantitate. Daca este de dorit o aroma suplimenta a dispersiei, aceasta poate fi diluata cu 30 ml suc de mere fara pulpa. Dispersia obtinuta se agita imediat înainte de administrare.
Copii: la copii cu varsta mai mare de 1 an trebuie sa se administreze 2 comprimate masticabile/dispersabile per priza, iar la copii cu varsta mai mica de 1 an trebuie sa se administreze un comprimat masticabil/dispersabil per priza. Comprimatele masticabile/dispersabile trebuie mestecate sau dispersate in apa inainte de administrare, asa cum s-a precizat mai sus. Cand se administreaza un comprimat dispersabil per priza, volumul de apa pentru dispersie trebuie sa fie de 15 ml. Pentru aroma poate fi adaugat un volum de 15 ml suc de mere fara pulpa. Dispersia obtinuta se agita imediat înainte de administrare.
Ajustarea dozei:
Pancreatita: cresteri semnificative ale amilazemiei impun oprirea imediata a tratamentului si evaluarea atenta a posibilitatii existentei pancreatitei, chiar si in absenta manifestarilor clinice. Tehnicile de fractionare a amilazei pot diferentia amilaza de origine pancreatica de cea de origine salivara. Readministrarea se face numai dupa excluderea existentei pancreatitei sau dupa ce parametrii clinici si biologici au revenit la normal si numai daca se considera ca tratamentul este absolut necesar. Tratamentul trebuie reînceput cu doze mici, care, daca este necesar, vor fi crescute lent.
Insuficienta renala: este recomandat urmatorul mod de ajustare a dozei.

Doza trebuie administrata preferabil dupa dialize. Nu este necesara administrarea unei doze suplimentare de Videx dupa hemodializa.
Copii: deoarece excretia pe cale urinara este, de asemenea, o cale majora de eliminare a didanozinei la copii, clearance-ul didanozinei poate fi diminuat la copii cu insuficienta renala. Desi sunt date insuficiente pentru a recomanda o ajustare specifica a dozajului Videx la acest grup de pacienti, trebuie luata in considerare o reducere a dozei sau o crestere a intervalului dintre doze.
Neuropatie: multi pacienti care au prezentat simptome de neuropatie si la care manifestarile s-au ameliorat dupa oprirea tratamentului, vor tolera doze reduse de Videx.
Insuficienta hepatica: nu se poate recomanda ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta hepatica. Acesti pacienti trebuie supravegheti atent pentru evidentierea manifestarilor clinice de toxicitate ale didanozinei. Monitorizarea concentratiei plasmatice poate fi utila in identificarea concentratiilor toxice, dar datele actuale disponibile nu permit elaborarea de recomandari specifice privind concentratiile plasmatice tinta.

Actiune:

Proprietati farmacodinamice: grupa farmacoterapeutica: inhibitori nucleozidici si nucleotidici de reverstranscriptaza. Cod ATC: J05A F02. Didanozina (2″™, 3″™ -dideoxinozina) este un inhibitor in vitro al replicarii HIV în celulele si liniile celulare umane de cultura. Dupa ce didanozina intra în celula, ea este transformata pe cale enzimatica în metabolitul sau activ, trifosfatul de dideoxiadenozina (ddATP). La replicarea acidului nucleic viral, incorporarea acestui 2″™, 3″™ -dideoxinucleozid previne extinderea lantului, inhiband astfel replicarea virala. In plus, ddATP inhiba reverstranscriptaza HIV intrand în competitie cu dATP pentru legarea pe situsul activ al enzimei, prevenind sinteza ADN-ului proviral. Nu a fost stabilita relatia dintre sensibilitatea HIV la didanozina in vitro si raspunsul clinic la terapie. In plus, rezultatele sensibilitatii in vitro sunt foarte diferite si nu au fost determinate metodele de stabilire a raspunsului virusologic. Utilizand Videx sub forma de comprimate, efectul administrarii acestui medicament de doua ori pe zi, singur sau in asociere cu zidovudina, a fost evaluat in cateva studii clinice controlate, randomizate (ACTG 175, ACTG 152, DELTA, CPCRA 007). Aceste studii au confirmat reducerea, prin tratament cu Videx in monoterapie sau in asociere cu zidovudina, riscului de progresie a bolii sau de deces, comparativ cu monoterapia cu zidovudina, la persoanele infectate cu HIV, incluzand adultii simptomatici si asimptomatici cu numarul CD4 < 500 celule/mm3 si la copii la care s-a evidentiat imunosupresie. Demonstrarea initiala a beneficiilor clinice ale didanozinei a fost facuta prin studiul ACTG 175 cu comprimate tamponate Videx administrate de doua ori pe zi. Acest studiu a demonstrat ca un tratament de 8 saptamani cu zidovudina, comprimate Videx de doua ori pe zi sau cu comprimate Videx de doua ori pe zi plus zidovudina a scazut ARN al HIV plasmatic în medie cu 0,26, 0,65, respectiv 0,93 log10 multiplicari/ml. In ceea ce priveste terapia tripla, un studiu deschis randomizat (START II, n=205) a comparat asocierea Videx (200 mg) de doua ori pe zi cu stavudina si indinavir cu asocierea dintre zidovudina cu lamivudina si indinavir. In cadrul studiului clinic randomizat deschis START II (n = 205): dupa 48 saptamani de tratament, rezultatul a fost în favoarea grupului tratat cu Videx. Totusi, nu se poate trage nici o concluzie exacta in privinta echivalentei celor doua regimuri terapeutice. Deoarece didanozina prezinta un timp de injumatatire intracelulara foarte lung (> 24 ore), permitand acumularea pe perioade lungi de timp a metabolitului ddATP activ farmacologic, administrarea dozei de Videx în priza unica zilnica a fost explorata prin studii clinice. Cateva studii clinice au fost efectuate cu Videx comprimate, administrate o data pe zi, incluzând urmatoarele. Studiul clinic randomizat deschis 147 a demonstrat ca, la majoritatea pacientilor naivi la antiretrovirale (care nu au mai fost tratati anterior) si asimptomatici (n = 123) cu stare stabilizata sub triterapie cu Videx de doua ori pe zi, trecerea la o triterapie similara cu Videx o data pe zi nu a afectat pe termen scurt (24 saptamani) eficacitatea antivirala existenta. Studiul clinic randomizat deschis 148 (n = 756) a comparat Videx administrat o data pe zi asociat cu stavudina si nelfinavir cu zidovudina asociata cu lamivudina si nelfinavir. Dupa 48 saptamani de tratament, rezultatele au fost in favoarea grupului care a primit zidovudina de doua ori pe zi, lamivudina si nelfinavir, comparativ cu grupul care a primit Videx o data pe zi, stavudina si nelfinavir, in ceea ce priveste proportia pacientilor cu incarcatura virala nedetectabila (proportia pacientilor cu < 400 multiplicari/ml ale ARN HIV a fost de 53% pentru grupul cu Videx si de 62 % pentru comparator). Totusi, nu se poate trage nici o concluzie exacta din acest studiu, datorita problemelor metodologice. Evidenta actuala arata ca rezistenta la didanozina este un eveniment rar si rezistenta generata este modesta. In vivo au fost selectate izolate rezistente la didanozina, care sunt asociate cu schimbari genotipice specifice in regiunea codonului reverstranscriptazei (codonul L74V (predominant), K65R, M184V si T69S/G/D/N). Izolatele clinice care au prezentat o sadere a sensibilitatii la didanozina au continut una sau mai multe mutatii asociate cu didanozina. Virusurile mutante continand substitutia L74V au aratat o reducere a starii de integritate a virusului si acesti mutanti revin repede la tipul salbatic in absenta didanozinei. Rezistenta incrucisata intre didanozina si inhibitorii de proteaza sau inhibitorii nenucleozidici ai reverstranscriptazei este necunoscuta. Rezistenta incrucisata intre didanozina si inhibitorii nucleozidici ai reverstranscriptazei a fost evidentiat in izolate continand mutatii multirezistente cum sunt Q151M si T69S-XX (substituirea unui aminoacid cu alti doi aminoacizi) si multiple mutatii asociate cu analogii nucleozidici (MAN). Proprietati farmacocinetice
Adulti. Absorbtie: Didanozina este rapid degradata la un pH acid. De aceea comprimatele masticabile/dispersabile contin agenti tampon pentru a creste pH-ul gastric. Administrarea didanozinei cu alimente determina scaderea semnificativa (pana la aproximativ 50%) a biodisponibilitatii. Videx, comprimate masticabile/dispersabile trebuie administrat cu cel putin 30 minute inaintea unei mese. Un studiu la 10 pacienti HIV seropozitivi asimptomatici a demonstrat ca administrarea Videx, comprimate masticabile/dispersabile cu 30 minute-1 ora inainte de masa nu a determinat nici o schimbare semnificativa in biodisponibilitatea didanozinei comparativ cu administrarea à jeune. Administrarea unui comprimat masticabil la 1-2 ore dupa o masa a fost asociata cu o scadere cu 55% a valorilor Cmax si ASC care a fost comparabila cu scaderea observata în cazul administrarii imediat dupa o masa. La 30 pacienti la care s-a administrat à jeune didanozina 400 mg o data pe zi sub forma de comprimate tamponate Videx, dupa o singura doza, ASC a fost de 2516 ± 847 ng·ore/ml (34%) (valoare medie ± DS – deviatie standard [VC%]) si Cmax a fost de 1475 ± 673 ng/ml (46%). Distributie: starea de echilibru volumul de distributie este în medie de 54 l, sugerând o oarecare asimilare a didanozinei de catre tesuturi. Concentratia didanozinei în lichidul cefalorahidian, la o ora dupa perfuzie, este in medie de 21% din concentratia plasmatica. Metabolizare: nu a fost evaluata metabolizarea didanozinei la om. Pe baza studiilor la animale, se presupune insa ca metabolizarea urmeaza aceleasi cai responsabile de eliminarea purinelor endogene. Excretie: timpul mediu de injumatatire prin eliminare dupa administrarea intravenoasa a didanozinei este de aproximativ 1,4 ore. Clearance-ul renal reprezinta 50% din clearance-ul total al organismului (800 ml/min), indicand ca, pe langa filtrarea glomerulara, secretia tubulara activa este responsabila de excretia renala a didanozinei. Cantitatea de didanozina eliminata prin urina este de aproximativ 20% din doza dupa tratamentul pe cale orala. Nu s-au evidentiat acumulari ale didanozinei dupa administrarea dozelor orale timp de 4 saptamani. Insuficienta renala: dupa administrarea unei doze unice intravenoase sau orale nu s-au observat modificari semnificative ale parametrilor farmacocinetici ai didanozinei la pacientii hemofilici cu cresteri persistente, cronice ale valorilor enzimelor hepatice (n=5), care pot indica insuficienta hepatica, la pacientii hemofilici cu valori normale sau cu cresteri mai putin grave ale valorilor enzimelor hepatice (n=8) si la pacientii non-hemofilici cu valori normale ale enzimelor hepatice. Nu se poate trage nici o concluzie privind metabolizarea didanozinei, care poate fi afectata la pacientii cu insuficienta hepatica grava.

Copii.
Absorbtie: Variabilitatea cantitatii de didanozina absorbita la copil este mai mare decât la adulti. Biodisponibilitatea absoluta a didanozinei administrate oral a fost de aproximativ 36% dupa prima doza si de 47% la starea de echilibru. Distributie: concentratia didanozinei în lichidul cefalorahidian a fost in medie de 46% din valoarea simultana a concentratiei plasmatice dupa administrarea intravenoasa a dozelor de 60 mg/m2 sau 90 mg/m2 sau dupa administrarea pe cale orala a unei doze echivalente de 120 mg/m2 sau 180 mg/m2. Concentratii masurabile de didanozina în lichidul cefalorahidian au fost detectabile timp de pana la 3,5 ore dupa administrarea dozei. Eliminare: valoarea medie a timpului de injumatatirii prin eliminare dupa administrarea inravenoasa a didanozinei este de aproximativ 0,8 ore. Clearance-ul renal reprezinta aproximativ 59% din clearance-ul total al organismului (315 ml/min si m2), indicand ca ambele cai de eliminare – renala si non-renala – sunt implicate. Cantitatea de didanozina din urina este de aproximativ 17% din doza administrata pe cale orala. Nu exista dovezi privind acumularea didanozinei dupa administrarea pe cale orala pe o perioada medie de 26 zile.

Date preclinice de siguranta: doza minima letala în studiile de toxicitate acuta efectuate la soarece, sobolan si caine a fost de peste 2 000 mg/kg, echivalenta cu aproximativ de 300 de ori doza maxima recomandata la om. Studii de toxicitate dupa administrari repetate: studiile de toxicitate orala dupa administrari repetate au evidentiat toxicitate musculo-scheletica limitanta a dozei la rozatoare (nu insa si la caini) dupa administrare pe termen lung (peste 90 zile) de didanozina in doze de 1,2-12 ori mai mari decat doza recomandata la om. In plus, in studiile cu administrari repetate, s-au observat leucopenie la caine si sobolan, tulburari gastro-intestinale (scaun moale, diaree) la caine, la doze de aproximativ 5-14 ori mai mari decat doza maxima la om. Studii de carcinogenitate: in studiile de carcinogenitate, s-au observat modificari non-neoplazice, inclusiv miopatie musculo-scheletica, alterari hepatice si agravarea cardiomiopatiei spontane legate de varsta. Au fost efectuate studii de carcinogenitate pe toata durata vietii, la soarece si sobolan, cu administrarea didanozinei în hrana, timp de 22, respectiv 24 luni. Nu s-au observat neoplasme legate de medicament la grupurile de soareci tratate cu didanozina pe perioada de administrare sau la sfarsitul acesteia. La sobolani s-au observat incidente semnificativ crescute statistic ale tumorilor celulare granuloase la femele care au primit doza maxima, fibrosarcoamelor subcutanate si sarcoamelor histiocitare la masculii care au primit doza maxima si hemangioamelor la masculii care au primit doza maxima si intermediara de didanozina. Relatia cu medicamentul si importanta clinica a acestor date statistice nu au fost clare. Studii de genotoxicitate: rezultatele studiilor de genotoxicitate sugereaza ca didanozina nu este mutagena la doze semnificative biologic si farmacologic. In vitro, la concentratii semnificativ crescute, efectele genotoxice ale didanozinei sunt similare ca amploare cu cele constatate la nucleozidele ADN-ului natural. Studii privind efectele asupra reproducerii: la sobolan, didanozina nu a afectat capacitatea de reproducere a masculilor si femelelor ca urmare a tratamentului efectuat inainte si in perioadele de imperechere, gestatie si alaptare, la doze de didanozina de pana la 1 000 mg/kg si zi. Intr-un studiu privind efectele asupra reproducerii efectuat în perioadele peri- si postnatala la sobolan, didanozina nu a provocat efecte toxice.

Compozitie:

Videx 100 mg: un comprimat masticabil/dispersabil contine didanozina 100 mg.
Videx 150 mg: un comprimat masticabil/dispersabil contine didanozina 150 mg.

Lista excipientilor: carbonat de calciu, hidroxid de magneziu, aspartam, crospovidona, sorbitol, celuloza microcristalina, aroma de mandarina si portocala, stearat de magneziu.

Precautii:

Pancreatita: este cunoscuta drept o complicatie severa a pacientilor infectati cu HIV. De asemenea, ea a fost asociata si cu terapia cu didanozina si s-a dovedit letala in unele cazuri. Didanozina trebuie utilizata cu foarte multa prudenta la pacientii cu antecedente de pancreatita. S-a stabilit existenta unei relatii de proportionalitate intre riscul de pancreatita si doza zilnica de didanozina.
Ori de câte ori starea clinica o impune, administrarea didanozinei trebuie oprita pana la excluderea prin teste de laborator si tehnici imagistice a diagnosticului de pancreatita sugerat clinic. In mod similar, când se impune tratamentul cu alte medicamente cunoscute ca având risc de toxicitate pancreatica (de exemplu pentamidina), administrarea didanozinei trebuie oprita, daca este posibil. Daca terapia concomitenta nu poate fi evitata, pacientul trebuie monitorizat cu atentie. Intreruperea administrsrii trebuie avuta in vedere in cazul unor cresteri semnificative ale markerilor biochimici de pancreatita, chiar si in absenta manifestarilor clinice. Cresteri semnificative ale trigliceridelor sunt o cauza cunoscuta a pancreatitei si justifica o monitorizare atenta.

Neuropatie periferica: pacientii tratati cu didanozina pot dezvolta neuropatie periferica toxica, de obicei caracterizata prin amorteli distale simetrice, furnicaturi si dureri la nivelul picioarelor si, mai putin frecvent, la nivelul mâinilor. Ori de câte ori starea clinica o impune, terapia cu didanozina trebuie întrerupta pana la disparitia simptomelor. Multi pacienti tolereaza o doza redusa dupa disparitia simptomelor.
Modificari ale nervului optic sau retinei: la copiii tratati cu didanozina s-au constatat rareori modificari ale nervului optic sau retinei, in special în cazul administrarii unor doze mai mari decât cele recomandate. La adulti s-au raportat cazuri de depigmentare a retinei. Este necesar examen oftalmologic (fund de ochi), (din 6 în 6 luni), in special la copii sau la aparitia unor modificari de vedere.

Acidoza lactica: aparitia acidozei lactice asociata in mod obisnuit cu steatoza hepatica si hepatomegalie, a fost raportata in cazul utilizarii analogilor nucleozidici. Simptomele de debut (hiperlactacidemia simptomatica) includ simptome digestive benigne (greata, varsaturi si dureri abdominale), stare generala nespecifia de rau, scaderea apetitului, scadere in greutate, simptome respiratorii (respiratie rapida si/sau ampla) sau neurologice (incluzând slabiciune musculara). Acidoza lactica are o rata inalta a mortalitatii si poate fi asociata cu pancreatita, insuficienta hepatica sau renala. In general, acidoza lactica a aparut dupa cateva sau mai multe luni de tratament. Tratamentul cu analogi nucleozidici trebuie intrerupt la aparitia hiperlactacidemiei simptomatice sau a acidozei lactice/metabolice, a unei hepatomegalii progresive sau a unor cresteri rapide ale valorilor transaminazelor. Trebuie sa se acorde atentie la administrarea analogilor nucleozidici în cazul pacientilor (in special femei obeze) cu hepatomegalie, hepatita sau alti factori de risc cunoscuti pentru bolile hepatice si steatoza hepatica (incluzând unele medicamente si etanol). Pacientii co-infectati cu hepatita C si tratati cu alfa interferon si ribavirina pot constitui o grupa speciala de risc. Pacientii cu risc crescut trebuie sa fie monitorizati cu atentie (vezi, de asemenea, Sarcina si alaptarea).

Atentionari:

Insuficienta renala: timpul de înjumatatire plasmatica al didanozinei dupa administrare orala a crescut de la o medie de 1,4 ore, la pacientii cu functie renala normala, la 4,1 ore la subiectii cu insuficienta renala severa, care necesitau dializa. Didanozina nu a fost detectata în lichidul de dializa peritoneala dupa o doza orala; recuperarea în hemodializat s-a situat în intervalul 0,6-7,4% din doza dupa o perioada de dializa de peste 3-4 ore. Pacientii cu clearance-ul creatininei < 60 ml/min pot fi mai expusi riscului de toxicitate produsa de didanozina ca urmare a scaderii clearance-ului medicamentului. Se recomanda reducerea dozei la acesti pacienti. În plus, continutul de magneziu al fiecarui comprimat masticabil Videx este de 8,6 mEq, ceea ce reprezinta o cantitate excesiva de magneziu la pacientii cu insuficienta renala semnificativa.
Afectiuni hepatice: rareori, la pacientii tratati cu didanozina, a aparut insuficienta hepatica de etiologie necunoscuta. Trebuie monitorizate enzimelor hepatice, iar administrarea didanozinei va fi întrerupta daca enzimele hepatice depasesc de peste 5 ori limita superioara a valorilor normale. Reluarea tratamentului trebuie avuta în vedere numai daca beneficiile potentiale sunt evident mai mari decât riscurile potentiale. Nu s-au stabilit siguranta si eficacitatea Videx la pacientii cu tulburari hepatice pre-existente semnificative. Pacientii cu hepatita cronica de tip B sau C tratati cu terapie antiretrovirala combinata prezinta risc crescut de evenimente adverse hepatice potential letale. În caz de terapie antiretrovirala combinata pentru hepatita de tip B sau C, va rugam sa consultati, de asemenea, informatiile din RCP-ul acestor medicamente. Pacientii cu disfunctii hepatice pre-existente incluzând hepatita cronica activata prezinta o frecventa crescuta a tulburarilor functiei hepatice în timpul terapiei antiretrovirale combinate si trebuie monitorizati adecvat. În cazul în care la acesti pacienti exista dovezi ale agravarii afectiunii hepatice trebuie avuta în vedere întreruperea tratamentului.

Sindromul reactivarii immune: la pacientii infectati cu HIV cu deficiente imune grave în momentul instituirii terapiei antiretrovirale combinate (TARC), se poate produce o reactie inflamatoare pâna la asimptomatica sau pot sa apara germeni patogeni oportunisti reziduali determinând conditii clinice severe sau agravarea simptomatologiei. Specific, asemenea reactii au fost observate în decursul primelor saptamâni sau luni dupa initierea TARC. Exemple relevante sunt retinita cu cytomegalovirus, infectiile micobacteriene focale si/sau generalizate si pneumonie cu Pneumocystis carinii. Orice manifestari de inflamatie trebuie evaluate si, daca este necesar, se va institui tratament.
Lipodistrofie si anomalii metabolice: terapia antiretrovirala combinata a fost asociata cu redistribuirea tesutului adipos (lipodistrofie) la pacientii cu HIV. În prezent, consecintele pe termen lung ale acestor evenimente sunt necunoscute. Cunostintele în privinta mecanismului sunt incomplete. S-a suspectat o legatura între lipomatoza viscerala si IP (inhibitorii proteazei virale) si între lipoatrofie si INRT (inhibitorii nucleozidici si nucleotidici ai reverstranscriptazei). Un risc înalt de lipodistrofie a fost asociat cu factori individuali cum este vârsta înaintata si cu factori legati de medicament cum sunt durata mai mare a tratamentului antiretroviral si tulburarile metabolice asociate. Examenul clinic trebuie sa includa examinarea semnelor fizice ale redistribuirii lipidelor. Trebuie luata în considerare masurarea lipidemiei si a glicemiei à jeune. Modificarile lipidelor trebuie tratate adecvat.

Sugari cu vârsta mai mica de 3 luni: nu exista suficienta experienta clinica pentru a recomanda o schema terapeutica la aceasta grupa de vârsta.
Disfunctii mitocondriale: in vitro si in vivo, analogii nucleozidici si nucleotidici au demonstrat ca determina afectari mitocondriale de grade variabile. S-au raportat disfunctii mitocondriale la sugarii HIV-negativi expusi în uter si/sau post-natal la analogi nucleozidici. Principalele evenimente adverse raportate sunt tulburari hematologice (anemie, netropenie) si tulburari metabolice (hiperlactacidemie, hiperlipazemie). Frecvent, aceste evenimente sunt tranzitorii. S-au raportat unele tulburari neurologice cu debut întârziat (hipertonie, convulsii, comportament anormal). În prezent nu se cunoaste daca tulburarile neurologice sunt tranzitorii sau permanente. Orice copil expus intrauterin la analogi nucleozidici sau nucleotidici, chiar si cei HIV-negativi, trebuie urmariti clinic si prin efectuarea de analize de laborator si, în caz de semne si simptome relevante, trebuie investigati complet pentru depistarea posibilelor disfunctii mitocondriale. Aceste rezultate nu afecteaza recomandarile nationale curente privind utilizarea terapiei antiretrovirale la femeile însarcinate pentru prevenirea transmiterii verticale a hiv.
Infectii oportuniste: Pacientii tratati cu didanozina sau alte medicamente antiretrovirale pot dezvolta infectii oportuniste sau alte complicatii ale infectiei hiv sau ale terapiei. De aceea, ei trebuie strict monitorizati de medici cu experienta în tratarea bolilor asociate cu HIV.

Reactii adverse:

Adulti: majoritatea evenimentelor adverse severe observate au reflectat, în general, cursul clinic cunoscut al infectiei cu HIV. În datele colectate precoce implicând regimuri de monoterapie, nu a fost observata nici o diferenta în privinta sigurantei, comparativ cu regimurile terapeutice triple. În studiile comparative între administrarea în priza unica si administrarea în doua prize zilnice a Videx, comprimate masticabile sau dispersabile, nu s-au evidentiat diferente în privinta incidentei pancreatitei si neuropatiei periferice. Pancreatita, care poate fi letala în unele cazuri, a fost raportata la mai putin de 1% din pacientii care au primit Videx, comprimate masticabile sau dispersabile. Pacientii cu boala HIV avansata sau cu istoric de pancreatita, pot avea un risc crescut de aparitie a pancreatitelor. Simptomele de neuropatie periferica (8%) au fost asociate cu Videx. La pacientii infectati cu HIV cu deficiente imune grave în momentul initierii terapiei antiretrovirale combinate (TARC), poate sa apara o reactie inflamatoare pâna la asimptomatica sau infectii oportuniste reziduale.

Lipodistrofie si anomalii metabolice: terapia antiretrovirala combinata a fost asociata cu redistribuirea tesutului adipos (lipodistrofie) la pacientii cu HIV, incluzând diminuarea periferica si faciala a tesutului adipos subcutanat, cresterea sa intraabdominal si la nivelul viscerelor, hipertrofia sânilor si acumularea dorsocervicala a tesutului adipos (ceafa de bivol). Terapia antiretrovirala combinata a fost asociata cu anomalii metabolice cum sunt hipertrigliceridemie, hipercolesterolemie, rezistenta la insulina, hiperglicemie si hiperlactacidemie. Într-un studiu clinic deschis (studiul 148), incluzând 482 pacienti tratati cu Videx, comprimate masticabile sau dispersabile, stavudina si nelfinavir si într-un studiu clinic (studiul 152) evaluând Videx, comprimate masticabile sau dispersabile ca parte a unui regim terapeutic triplu la 255 pacienti adulti naivi (netratati anterior cu didanozina) infectati cu HIV, pe baza raportarii investigatorilor, au fost semnalate urmatoarele reactii adverse (moderate pâna la severe), care au avut o frecventa ≥ 2% si care au fost considerate posibil asociate cu regimul terapeutic al studiului.
Tulburari ale sistemului nervos: frecvente: simptome neurologice periferice (incluzând neuropatie), cefalee
Tulburari gastro-intestinale: foarte frecvente: diaree; frecvente: greata, varsaturi, dureri abdominale
Modificari la nivelul pielii si tesutului subcutanat: frecvente: eruptii cutanate
Tulburari generale: frecvente: fatigabilitate.

Modificari ale testelor de laborator: modificarile testelor de laborator (grad 3-4) raportate în studiile 148 (comprimate) si 152 (capsule gastro-rezistente) incluzând cresterea lipazei în 7%, respectiv 5% din cazuri, cresterea alt în 3%, respectiv 6% din cazuri, cresterea ast în 3%, respectiv 5% din cazuri, cresterea acidului uric în 2% din cazuri în amândoua studiile si cresterea bilirubinei în 1%, respectiv

Supradozaj:

Nu se cunoaste antidotul pentru supradozajul cu didanozina. Experienta din studii preliminare în care didanozina a fost administrata în doze de zece ori mai mari decât cele recomandate, arata ca anticipatele complicatii ale supradozajului pot include pancreatite, neuropatii periferice, hiperuricemie si disfunctie hepatica. Didanozina nu este dializabila prin dializa peritoneala, desi exista un oarecare clearance prin hemodializa (indepartarea fractionala a didanozinei în timpul unei sedinte medii de hemodializa de 3-4 ore a fost de aproximativ 20-35% din doza prezenta în organism la începutul dializei).

Interactiuni cu alte medicamente:

Interactiuni cu alte produse medicamentoase: administrarea didanozidei împreuna cu dizoproxil fumarat de tenofovir determina o crestere a expunerii sistemice la didanozina. Pacientii care primesc didanozina împreuna cu dizoproxil fumarat de tenofovir trebuie sa fie monitorizati cu atentie pentru evenimentele adverse determinate de didanozina Pacienti cu fenilcetonurie: Videx, comprimate masticabile/dispersabile contine 36,5 mg fenilalanina (continuta în aspartam). De aceea, utilizarea Videx în fenilcetonurie trebuie luata în considerare numai daca tratamentul cu Videx este absolut necesar.

Sorbitol: Videx, comprimate masticabile/dispersabile contine sorbitol (316 mg si 300 mg pentru comprimatele masticabile/dispersabile de 100 mg, respectiv de 150 mg). De aceea, utilizarea Videx la pacienti cu intoleranta la fructoza trebuie luata în considerare numai daca tratamentul cu Videx este absolut necesar.

Au fost efectuate studii specifice privind interactiunile cu zidovudina, stavudina, ranitidina, loperamida, metoclopramida, foscarnet, trimetoprim, sulfametoxazol, dapsona si rifabutina, fara a se evidentia interactiuni. Pe baza rezultatelor unui studiu cu ketoconazol, este recomandat ca medicamentele care pot fi afectate de aciditatea gastrica (de exemplu azolii orali cum sunt ketoconazol si itraconazol) sa fie administrate cu cel putin 2 ore înainte de doza de didanozina.

Administrarea didanozinei cu 2 ore înainte de, sau concomitent cu ganciclovir, a fost asociata cu o crestere medie cu 111% a ariei de sub curba concentratiei plasmatice în functie de timp (ASC) a didanozinei la starea de echilibru. O scadere minora (cu 21%) a ASC a ganciclovirului la starea de echilibru a fost observata când didanozina a fost administrata cu 2 ore înainte de ganciclovir, nu însa si când medicamentele au fost administrate simultan. Nu au fost observate modificari ale clearance-ului renal pentru nici unul dintre aceste medicamente. Nu se cunoaste daca aceste modificari sunt asociate cu alterari ale sigurantei didanozinei sau ale eficacitatii ganciclovirului. Nu exista dovezi ca Videx ar potenta efectele mielosupresive ale ganciclovirului sau zidovudinei. Administrarea concomitenta a didanozinei cu medicamente cunoscute ca pot produce neuropatie periferica sau pancreatita poate creste riscul acestor efecte toxice. Pacientii care primesc aceste medicamente trebuie monitorizati atent. Studiile in vitro au aratat ca ribavirina poate creste concentratia intracelulara de trifosfat a didanozinei si creste potential riscul reactiilor adverse; de aceea, în lipsa unor date clinice disponibile, trebuie luate masuri de precautii în cazul necesitatii asocierii acestor medicamente. Similar altor medicamente care contin compusi antiacizi cu magneziu si/sau aluminiu, Videx, comprimate masticabile sau dispersabile nu trebuie administrat cu nici un medicament care contine tetraciclina. De asemenea, concentratia plasmatica a unor chinolone (de exemplu ciprofloxacina) scade în cazul administrarii cu antiacide continute sau administrate cu Videx. Este recomandat ca aceste medicamente care pot interactiona cu antiacide nu trebuie administrate în decurs de 2 ore de la administrarea Videx, comprimate masticabile/dispersabile. Când didanozina sub forma de capsule gastro-rezistente a fost administrata cu 2 ore înainte de, sau concomitent cu dizopropil fumarat de tenofovir, ASC pentru didanozina a prezentat o crestere medie de 48%, respectiv de 60%. Cresterea medie a ASC pentru didanozina a fost de 44% când comprimatele cu substanta tampon au fost administrate cu o ora înainte de tenofovir. În ambele cazuri, parametrii farmacocinetici ai tenofovir administrat cu o masa usoara au fost neschimbati. Atunci când acestea se asociaza, nu se poate face nici o recomandare cu privire la o modificare specifica a dozajului. Xantinoxidaza este o enzima implicata în metabolismul didanozinei. inhibitorii xantinoxidazei, cum este alopurinolul, pot creste expunerea la didanozina când sunt administrate împreuna si astfel pot sa creasca potentialul reactiilor adverse asociate didanozinei. Pacientii trebuie monitorizati cu atentie pentru reactiile adverse legate de administrarea didanozinei. Administrarea Videx, comprimate masticabile sau dispersabile împreuna cu alimente modifica farmacocinetica didanozinei.

Sarcina si alaptarea:

Sarcina: nu exista studii controlate, adecvate la femeile însarcinate si nu se cunoaste daca didanozina afecteaza fatul sau capacitatea de reproducere daca este administrata în timpul sarcinii. acidoza latica, uneori letala, a fost raportata la gravide care au primit o combinatie de didanozina si stavudina asociata sau nu cu alte tratamente antiretrovirale. De aceea, utilizarea didanozinei în timpul sarcinii se va face numai daca este absolut necesar si numai daca beneficiul potential este mai mare decât riscul posibil. Studiile de teratogenitate la sobolan si soarece nu au evidentiat embriotoxicitate, fetotoxicitate sau efecte teratogene. Un studiu la sobolan a evidentiat faptul ca didanozina si metabolitii acesteia traverseaza bariera feto-placentara.

Alaptare: nu se cunoaste daca didanozina este excretata în laptele matern. Se recomanda întreruperea alaptarii în timpul tratamentului cu didanozina datorita unor posibile reactii adverse severe care pot sa apara la sugar. La doze de 1000 mg/kg si zi la sobolan, didanozina a fost slab toxica la femele si pui în perioada de mijloc si de final a alaptarii (a redus cantitatea de hrana si cresterea în greutate), dar dezvoltarea fizica a puilor respectivi nu a fost afectata. Un studiu ulterior a demonstrat ca dupa administrarea orala didanozina si/sau metabolitii acesteia au fost excretati în laptele femelelor de sobolan care alaptau.

Prezentare ambalaj:

Comprimate albe, imprimate cu „100”, respectiv „150” pe una dintre fete si cu „VIDEX” pe cealalta fata.