Indicatii:

La femei:
Puregon este indicat pentru tratamentul infertilităţii la femei în următoarele situaţii clinice:
• Anovulaţie (inclusiv sindromul ovarelor polichistice SOP) la femei care nu au răspuns la tratamentul cu citrat de clomifen.
• Hiperstimularea ovariană controlată pentru inducerea dezvoltării de foliculi multipli în programe de reproducere asistată medical [de exemplu fertilizare in vitro/transfer de embrion (FIV/TE), transfer intrafalopian de gameţi (GIFT) şi injectarea intracitoplasmatică a spermei (ICSI)].
La bărbaţi:
• Deficit de spermatogeneză datorat hipogonadismului hipogonadotropic.

Contraindicatii:

Pentru bărbaţi şi femei
• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
• Tumori ale ovarului, sânului, uterului, testicului, hipofizei sau hipotalamusului.
• Insuficienţă ovariană primară.

Adiţional pentru femei
• Hemoragii vaginale nediagnosticate
• Chisturi ovariene sau ovare mărite, fără legătură cu sindromul ovarelor polichistice (SOP).
• Malformaţii ale organelor sexuale, incompatibile cu sarcina.
• Fibroame uterine incompatibile cu sarcina.

Administrare:

Tratamentul cu Puregon trebuie iniţiat sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul problemelor de fertilitate.
Prima injecţie cu Puregon trebuie efectuată sub supraveghere medicală directă.
Posologie
Dozarea la femei
Există mari variaţii inter- şi intra-individuale ale răspunsului ovarelor la gonadotropinele exogene.
Acest lucru face imposibilă stabilirea unei scheme uniforme de dozare. De aceea, dozarea trebuie ajustată individual, în funcţie de răspunsul ovarian. Aceasta necesită ecografie şi monitorizarea concentraţiilor plasmatice de estradiol.
Pe baza rezultatelor din studiile clinice comparative, se consideră adecvată administrarea unei doze totale mai mici de Puregon pe o perioadă mai scurtă de tratament decât cea de FSH urinar folosită uzual, nu numai pentru a optimiza dezvoltarea foliculară, dar şi pentru a evita riscul unei hiperstimulări ovariene nedorite.
Experienţa clinică cu Puregon se bazează pe maximum 3 cicluri de tratament pentru ambele indicaţii.
Experienţa de până acum în FIV indică faptul că, în general, rata de succes a tratamentului rămâne stabilă pentru primele patru încercări şi apoi scade treptat.
• Anovulaţia
O schemă de tratament secvenţial se recomandă să înceapă cu administrarea zilnică de 50 UI Puregon. Doza iniţială se menţine cel puţin 7 zile. Dacă nu există niciun răspuns ovarian, doza zilnică este crescută treptat până când creşterea foliculară şi/sau concentraţiile plasmatice de estradiol indică un răspuns farmacodinamic adecvat. Este considerată optimă o creştere zilnică a concentraţiilor plasmatice de estradiol de 40–100%. Apoi se menţine doza zilnică până când se obţin condiţiile pre-ovulatorii. Condiţiile pre-ovulatorii sunt obţinute atunci când există dovada ultrasonografică a unui folicul dominant de cel puţin 18 mm în diametru şi/sau sunt atinse concentraţii plasmatice de estradiol de 300–900 picograme/ml (1000–3000 pmol/l). De obicei, sunt suficiente 7 până la 14 zile de tratament pentru atingerea acestui stadiu. În acest moment se întrerupe administrarea de Puregon şi ovulaţia poate fi indusă prin administrarea de gonadotropină corionică umană (hCG). Doza zilnică trebuie scăzută dacă numărul foliculilor care răspund la tratament este prea mare sau concentraţiile plasmatice de estradiol cresc prea repede, de exemplu mai mult decât dublarea zilnică a concentraţiilor plasmatice de estradiol timp de 2 sau 3 zile consecutive. Deoarece foliculii de peste 14 mm pot duce la sarcină, prezenţa unor foliculi pre-ovulatorii multipli care depăşesc 14 mm semnalează riscul unei sarcini multiple. În acest caz, administrarea de hCG trebuie întreruptă, iar sarcina trebuie evitată pentru a preveni o sarcină multiplă.
• Hiperstimularea ovariană controlată în programe de reproducere asistate medical
Sunt folosite diferite protocoale de stimulare. Este recomandată o doză iniţială de 100–225 UI cel puţin în primele 4 zile. După aceea, doza trebuie ajustată individual, în funcţie de răspunsul ovarian. În studiile clinice s-a arătat că sunt suficiente doze de întreţinere cuprinse între 75–375 UI pentru şase pînă la douăsprezece zile, cu toate că poate fi necesar şi un tratament mai îndelungat.
Puregon poate fi administrat fie singur, fie în asociere cu un agonist sau antagonist GnRH pentru a preveni luteinizarea prematură. Când se foloseşte un agonist GnRH, poate fi necesară o doză totală mai mare de Puregon pentru a obţine un răspuns folicular adecvat.
Răspunsul ovarian este monitorizat prin ecografie şi prin măsurarea concentraţiilor plasmatice de estradiol. Atunci când evaluarea ultrasonografică indică prezenţa a cel puţin 3 foliculi de 16–20 mm şi există dovada unui răspuns bun al estradiolului (concentraţii plasmatice de aproximativ 300-400 pg/ml (1000–1300 pmol/l) pentru fiecare folicul cu un diametru mai mare de 18 mm), faza finală de maturare a foliculilor este indusă prin administrarea de hCG.
Recuperarea ovocitului se realizează 34-35 ore mai târziu.
Dozarea la bărbaţi
Puregon trebuie administrat în doză de 450 UI/săptămână, preferabil fracţionat în 3 doze a 150 UI, concomitent cu hCG. Tratamentul cu Puregon şi hCG trebuie continuat timp de cel puţin 3 – 4 luni înainte de a se aştepta ameliorarea spermatogenezei. Pentru a evalua răspunsul, este recomandată analiza lichidului seminal la 4 – 6 luni după începerea tratamentului.În cazul în care, după această perioadă, pacientul nu a răspuns la tratament, se poate continua terapia combinată; experienţa clinică curentă indică faptul că pentru obtinerea spermatogenezei poate fi necesară continuarea acestui tratament până la 18 luni sau mai mult.
Nu există nicio indicaţie relevantă pentru utilizarea Puregon la copii.
Mod de administrare
Pentru a preveni injecţiile dureroase şi pentru a reduce scurgerea de la locul injectării, Puregon trebuie administrat lent intramuscular sau subcutanat. Locul de injectare subcutanată trebuie alternat pentru a preveni lipoatrofia. Orice soluţie neutilizată trebuie aruncată.
Injecţia subcutanată cu Puregon poate fi efectuată de către pacient sau de către partener, cu condiţia să primească instrucţiunile necesare de la medic. Autoadministrarea de Puregon trebuie efectuată numai de către pacienţi care sunt bine motivaţi, instruiţi adecvat şi care au acces la sfatul unui specialist.

Compozitie:

Un flacon conţine 150 UI hormon foliculostimulant (FSH) recombinat în 0,5 ml soluţie apoasă.
Aceasta corespunde unei concentraţii de 300 UI/ml. Un flacon conţine 15 micrograme de proteină (bioactivitate specifică in vivo egală cu aproximativ 10 000 UI FSH / mg proteină). Soluţia injectabilă conţine substanţa activă folitropină beta, produsă prin inginerie genetică pe culturi de celule ovariene (CHO) de hamster de China.

Lista excipienţilor:
Puregon soluţie injectabilă conţine:
Zahăr
Citrat de sodiu
L-metionină
Polisorbat 20
Apă pentru preparate injectabile.
Este posibil ca pH-ul să fi fost ajustat cu hidroxid de sodiu şi/sau acid clorhidric.

Precautii:

• Puregon poate să conţină urme de streptomicină şi/sau neomicină. Aceste antibiotice pot provoca reacţii de hipersensibilitate la
persoanele sensibile.
• Trebuie exclusă prezenţa endocrinopatiilor non-gonadale necontrolate (de exemplu disfuncţii tiroidiene, suprarenale sau hipofizare).
La femei
• În sarcinile care apar după inducerea ovulaţiei cu preparate gonadotropinice, există un risc crescut de sarcini multiple. Ajustarea corespunzatoare a dozelor de FSH previne, de obicei, dezvoltarea foliculilor multipli. Sarcinile multiple, în special de rang înalt duc la creşterea riscului de complicatii nedorite materne şi perinatale. Înainte de începerea tratamentului pacientii trebuie avertizaţi cu privire la riscul potenţial de sarcini multiple.
• Pentru că femeile infertile care beneficiază de reproducere asistată şi, în special, FIV au adesea anomalii tubare, incidenţa sarcinilor ectopice poate fi crescută. De aceea, este foarte importantă confirmarea ecografică precoce a faptului că sarcina este intrauterină.
• La femeile care urmează tehnici de reproducere asistată rata de pierdere a sarcinii este mai mare decât la populaţia normală.
• Incidenţa malformaţiilor congenitale după Tehnici de Reproducere Asistată (TRA) poate fi uşor mai crescută decât după concepţia naturală. Se consideră că aceasta s-ar datora diferenţelor caracteristicilor parentale (ex. vârsta mamei, caracteristicile spermei) şi sarcinilor multiple.
• Hiperstimularea ovariană nedorită: în tratamentul pacientelor, evaluarea ultrasonografică a dezvoltării foliculare şi determinarea concentraţiilor plasmatice de estradiol trebuie efectuate înainte de tratament şi la intervale regulate în timpul tratamentului. În afară de dezvoltarea unui număr mare de foliculi, concentraţiile plasmatice de estradiol pot creşte foarte rapid, de exemplu mai mult decât dublarea zilnică pentru 2 sau 3 zile consecutive şi atingerea de valori excesiv de mari. Diagnosticarea hiperstimulării ovariene poate fi confirmată prin examinarea ecografică. Dacă apare această hiperstimulare ovariană nedorită (care nu se datorează hiperstimulării ovariene controlate medical din programele de reproducere asistată medical), trebuie întreruptă administrarea de Puregon. În acest caz sarcina trebuie evitată şi administrarea de hCG trebuie întreruptă pentru că poate induce, pe lîngă o ovulaţie multiplă, sindromul de hiperstimulare ovariană (OHSS). Simptomele clinice şi semnele sindromului de hiperstimulare ovariană uşoară sunt durerile abdominale, greaţa, diareea şi mărirea uşoară-moderată a ovarelor şi apariţia chisturilor ovariene. Anormalităţi tranzitorii ale testelor funcţionale hepatice sugestive pentru disfuncţia hepatică, care pot fi însoţite de modificări morfologice la biopsia hepatică, au fost raportate în asociere cu sindromul de hiperstimulare ovariană. În cazuri rare apare sindromul de hiperstimulare ovariană severă, care poate pune în pericol viaţa pacientei. Acesta este caracterizat prin chisturi ovariene mari (cu tendinţă larupere), ascită, adesea hidrotorax şi creşterea în greutate. În cazuri rare, tromboembolia venoasa şi/sau arterială poate să apară asociat cu OHSS.
• Torsiunea ovariană a fost raportată după tratamentul cu folitropină beta şi după intervenţia cu alte gonadotropine. Aceasta poate fi asociată cu alţi factori de risc cum ar fi OHSS, sarcină, intervenţii chirurgicale abdominale anterioare, torsiune ovariană în antecedente, chist ovarian sau ovare polichistice actuale sau în trecut. Deteriorarea ovarului datorată aportului redus de sânge poate fi redusă prin diagnosticarea precoce şi detorsiune imediată.
• Au fost raportate modificări atât benigne cât şi maligne, apărute la nivelul ovarelor sau al altor organe ale aparatului reproducator la femei care au urmat mai multe regimuri terapeutice pentru infertilitate. Încă nu s-a stabilit dacă tratamentul cu gonodotropine creşte riscul bazal de aparitie al acestor tumori la femeile infertile.
• Femeile cu factori de risc general recunoscuţi pentru tromboză, cum ar fi antecedente personale sau familiale, obezitate severă (Indexul Masei Corporale>30 kg/m2) sau trombofilie, pot prezenta un risc crescut de trombembolii venoase sau arteriale în timpul sau imediat după tratamentul cu gonadotropine. La aceste femei, beneficiile tratamentului de FIV trebuie puse în balanţă cu riscurile. Trebuie observat, totuşi, că şi sarcina în sine prezintă un risc crescut de tromboză.
La bărbaţi
• Concentraţiile crescute de FSH endogen la bărbat indică o insuficienţă testiculară primară.
Aceşti pacienţi nu răspund la terapia cu Puregon/hCG.

Atentionari:

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Puregon nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reactii adverse:

Folosirea clinică de Puregon pe cale intramusculară sau subcutanată poate duce la reacţii locale la locul injectării (3% din toţi pacienţii trataţi). Majoritatea acestor reacţii locale sunt uşoare şi trec de la sine. Reacţii de hipersensibilitate generalizate s-au observat mai puţin frecvent (aproximativ 0,2% din toţi pacienţii trataţi cu Puregon).
Tratament la femei: 6
La aproximativ 4% din femeile tratate cu Puregon în cadrul studiilor clinice, au fost raportate semne şi simptome în legătură cu sindromul de hiperstimulare ovariană (OHSS). Efecte nedorite asociate cu acest sindrom includ durere pelvină şi/sau congestie, durere abdominală şi/sau distensie, acuze la nivelul sânului sau mărire ovariană.
În tabelul de mai jos sunt enumerate reacţiile adverse la Puregon, raportate în studiile clinice cu femei, conform cu clasificarea sistem organ clasă şi frecvenţă; frecvente (≥ 1/100 to < 1/10), mai puţin frecvente (de la ≥ 1/1000 la < 1/100).
Clasificare sistem organ clasă
Frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări ale sitemului nervos Frecvente Cefalee
Tulburări gastro-intestinale Frecvente Distensie abdominală
Durere abdominală
Mai puţin frecvente Discomfort abdominal
Constipaţie
Diaree
Greaţă
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Frecvente OHSS
Durere pelvină
Mai puţin frecvente Acuze la nivelul sânului1
Metroragie
Chist ovarian
Mărire ovariană
Torsiune ovariană
Mărire uterină
Hemoragie vaginală
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare
Frecvente Reacţie la locul injectării2
Mai puţin frecvente Reacţii generale de hipersensibilitate3
1. Acuze la nivelul sânului inclusiv sensibilitatea sânului, durere şi/sau angorjare şi mamelon dureros.
2. Recţiile locale la nivelul locului de injectare includ: hematom, durere, roşeaţă, edem şi prurit.
3. Recţiile de hipersensibilitate generalizată includ: eritem, urticarie, erupţie cutanată şi prurit.
A fost observată o uşoară creştere a riscului de sarcină ectopică şi de sarcini multiple.
Acestea au fost considerate a avea legătură cu procedura ART sau sarcina ulterioară.
În cazuri rare, tromboemboliile au fost asociate cu tratamentul cu Puregon/hCG ca şi în tratamentul cu alte gonadotropine.
Tratament la bărbaţi:
În tabelul de mai jos sunt enumerate reacţiile adverse la Puregon, raportate în studiile clinice cu bărbaţi, conform cu clasificarea sistem organ clasă şi frecvenţă; frecvente (de la ≥ 1/100 la < 1/10).
Clasificare sistem organ Frecvenţă1
Reacţie adversă
Tulburări ale sitemului nervos Frecvente Cefalee
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente Acnee
Erupţii cutanate
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Frecvente Chist epididimal
Ginecomastie7
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente Reacţie la locul injectării2
1. Reac