Substanta activa: belataceptum
Producator: Bristol-Myers Squibb SRL, Italia

Indicatii:

Nulojix, în asociere cu corticosteroizi şi acid micofenolic (AMF), este indicat în profilaxia rejetului de grefă la adulţii cu transplant renal.

La acest regim terapeutic pe bază de belatacept se recomandă asocierea unui antagonist al receptorilor interleukinei (IL)-2 pentru terapia de inducţie.

Contraindicatii:

Primitori de transplant seronegativi pentru virusul Epstein-Barr (EBV) sau cu status serologic necunoscut.
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

Administrare:

Tratamentul trebuie prescris şi monitorizat de medici specialişti cu experienţă în managementul terapiei imunosupresoare şi abordarea terapeutică a pacienţilor cu transplant renal.
Belatacept nu a fost studiat la pacienţii cu titruri de anticorpi reactivi (PRA) > 30% (care necesită adesea terapie imunosupresoare în doză mare). Din cauza riscului de supraîncărcare totală a terapiei imunosupresoare, la aceşti pacienţi belatacept trebuie utilizat după luarea în considerare a unui tratament alternativ.
Doze
Adulţi
Doza recomandată depinde de greutatea corporală a pacientului (kg). Doza şi frecvenţa administrării sunt indicate mai jos.
Tabelul 1: Doza de belatacept la primitorii de transplant renal
Doza pentru faza iniţială Doză
Ziua efectuării transplantului, înainte de implantare (ziua 1) 10 mg/kg
Ziua 5, ziua 14 şi ziua 28 10 mg/kg
Sfârşitul săptămânii 8 şi săptămâna 12 după efectuarea transplantului 10 mg/kg
Doza pentru faza de întreţinere Doză
La interval de 4 săptămâni (± 3 zile), începând cu sfârşitul săptămânii 16 după efectuarea transplantului 5 mg/kg

Nu este necesară administrarea altor medicamente înainte de administrarea belatacept.
În studiile clinice au fost raportate reacţii asociate perfuziei cu belatacept. Nu au existat raportări de anafilaxie în timpul tratamentului cu belatacept. În cazul apariţiei unor reacţii alergice sau anafilactice grave, terapia cu belatacept trebuie întreruptă imediat şi trebuie iniţiată terapia adecvată.
Nu este necesară monitorizarea terapeutică a belatacept.
În timpul studiilor clinice, nu s-au efectuat modificări ale dozei de belatacept pentru modificări ale greutăţii corporale mai mici de 10%.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei.
Insuficienţă renală
Nu se recomandă ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală sau care efectuează şedinţe de dializă.
Insuficienţă hepatică
Nu au fost investigaţi pacienţi cu insuficienţă hepatică în studiile la pacienţi cu transplant renal; prin urmare, modificarea dozei de belatacept în insuficienţa hepatică nu poate fi recomandată.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea belatacept la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18 ani nu au fost încă stabilite. Nu există date disponibile.
Mod de administrare
Nulojix este doar pentru utilizare intravenoasă.
Soluţia reconstituită diluată trebuie administrată sub formă de perfuzie intravenoasă cu o viteză relativ constantă, în decurs de 30 minute. Administrarea în perfuzie a primei doze trebuie efectuată în intervalul imediat preoperator sau în timpul intervenţiei chirurgicale, însă înainte de efectuarea anastomozelor vasculare din transplant.

Compozitie:

Fiecare flacon conţine belatacept 250 mg.
După reconstituire, fiecare ml de concentrat conţine belatacept 25 mg.
Belatacept este o proteină de fuziune produsă în celule ovariene de hamster chinezesc prin tehnologia ADN-ului recombinant.
Excipient
Fiecare flacon conţine sodiu 0,65 mmol.

Lista excipienţilor
Zahăr
Dihidrogenofosfat de sodiu monohidrat
Clorură de sodiu
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea nivelului pH-ului)
Acid clorhidric (pentru ajustarea nivelului pH-ului)

Precautii:

Boală limfoproliferativă posttransplant (BLPT)
În studiile de fază 2 şi 3 (3 studii), incidenţa BLPT a fost mai mare la pacienţii trataţi cu belatacept
comparativ cu cei trataţi cu ciclosporină (vezi pct. 4.8). Primitorii de transplant trataţi cu belatacept şi
seronegativi pentru EBV au risc crescut de BLPT comparativ cu cei seropozitivi pentru EBV. Serologia pentru EBV trebuie stabilită înainte de iniţierea administrării belatacept.
Primitorilor de transplant seronegativi pentru EBV sau cu status serologic necunoscut nu trebuie să li se administreze belatacept.
Pe lângă statusul seronegativ pentru EBV, alţi factori de risc cunoscuţi pentru BLPT includ infecţia cu citomegalovirus (CMV) şi terapia de depleţie a limfocitelor T, care a fost mai frecvent utilizată pentru tratamentul rejetului acut la pacienţii trataţi cu belatacept în studiile clinice de fază 3.
La pacienţii trataţi cu belatacept, BLPT a apărut cel mai frecvent la nivelul sistemului nervos central (SNC). Medicii trebuie să aibă în vedere BLPT în diagnosticul diferenţial la pacienţii cu semne sau simptome neurologice, cognitive sau comportamentale nou apărute sau agravate.
Infecţii
Utilizarea imunosupresoarelor, incluzând belatacept, poate creşte susceptibilitatea la infecţii, inclusiv infecţii letale, infecţii oportuniste, tuberculoză şi cu herpes virus.
Profilaxia infecţiei cu CMV este recomandată timp de cel puţin 3 luni după transplant, mai ales în cazul pacienţilor cu risc crescut de infecţie cu CMV. Profilaxia pneumoniei cu Pneumocystis este recomandată timp de cel puţin 6 luni după transplant.
În studii clinice, tuberculoza a fost mai frecvent observată la pacienţii trataţi cu belatacept comparativ cu cei trataţi cu ciclosporină (vezi pct. 4.8). Majoritatea cazurilor de tuberculoză au apărut la pacienţii care locuiesc în prezent sau care au locuit anterior în ţări cu prevalenţă crescută a tuberculozei.
Pacienţii trebuie evaluaţi pentru prezenţa tuberculozei şi testaţi pentru a depista infecţia latentă înainte de iniţierea tratamentului cu belatacept. Înainte de utilizarea belatacept trebuie instituit tratamentul adecvat al infecţiei tuberculoase latente.
Leucoencefalopatia multifocală progresivă
LMP este o infecţie oportunistă rară, adesea cu evoluţie rapidă şi letală, a SNC, provocată de virusul JC. În studiile clinice cu belatacept, s-au raportat 2 cazuri de LMP la pacienţi trataţi cu belatacept în doze mai mari decât regimul recomandat. În studiile cu belatacept la pacienţi cu transplant renal, s-a raportat un caz de LMP la un pacient tratat cu un antagonist al receptorilor IL-2, micofenolat mofetil (MFM) şi corticosteroizi ca terapie concomitentă. În studiul la pacienţi cu transplant hepatic, pacientul a fost tratat cu MFM şi corticosteroizi ca terapie concomitentă. Deoarece riscul crescut de LMP şi alte infecţii a fost asociat cu niveluri crescute de imunosupresie generală, nu trebuie depăşite dozele recomandate de belatacept şi imunosupresoare concomitente, inclusiv MFM sau AMF.
Diagnosticul şi tratamentul precoce pot reduce impactul LMP. Medicii trebuie să aibă în vedere LMP în diagnosticul diferenţial la pacienţi cu semne sau simptome neurologice, cognitive sau comportamentale nou apărute sau agravate. LMP este, de regulă, diagnosticată prin tehnici de imagististică cerebrale, incluzând rezonanţă magnetică (RM) sau tomografie computerizată (CT), şi analiza lichidului cefalorahidian (LCR) pentru detectarea ADN viral JC prin reacţia în lanţ a polimerazei (PCR). Atunci când există suspiciune clinică mare pentru LMP, se va avea în vedere biopsia cerebrală la pacienţii la care diagnosticul de LMP nu poate fi stabilit prin PCR a LCR şi neuroimagistică. Se recomandă consultarea unui neurolog pentru cazurile suspectate sau confirmate de LMP.
Dacă se diagnostichează LMP, se recomandă reducerea sau oprirea terapiei imunosupresoare ţinând cont de riscul pentru grefă. Plasmafereza ar putea accelera eliminarea belatacept.
Afecţiuni maligne
Pe lângă BLPT, pacienţi trataţi cu terapii imunosupresoare, inclusiv belatacept, prezintă risc crescut de afecţiuni maligne, incluzând cancer cutanat (vezi pct. 4.8). Expunerea la lumina solară şi la razele ultraviolete (UV) trebuie limitată prin purtarea articolelor de îmbrăcăminte protectoare şi folosirea unei creme cu factor de protecţie solară mare.
Tromboza grefei
În perioada posttransplant, la pacienţii cu alogrefe de la donatori pe baza unor criterii de selecţie extinse, a fost observată o incidenţă crescută a trombozei de grefă.
Transplant hepatic
Siguranţa şi eficacitatea belatacept nu au fost stabilite la pacienţii cu transplant hepatic şi, prin urmare, o astfel de utilizare nu este recomandată. Într-un singur studiu de fază 2 la pacienţi cu transplant hepatic de novo, a fost observată o creştere a numărului de decese în 2 din cele 3 regimuri de tratament studiate conţinând belatacept. Aceste regimuri de tratament cu belatacept au fost diferite de cele studiate la pacienţii cu transplant renal.
Utilizarea concomitentă cu alte medicamente imunosupresoare
Deoarece doza totală de imunosupresie reprezintă un factor de risc pentru afecţiuni maligne şi infecţii oportuniste, trebuie evitată administrarea concomitentă de medicamente imunosupresoare în doze mai mari decât cele recomandate. Terapiile de depleţie limfocitară pentru tratamentul rejetului acut trebuie utilizate cu precauţie.
Pacienţii cu titruri PRA mari necesită adesea terapie imunosupresoare în doză mare. Belatacept nu a fost studiat la pacienţii cu titruri PRA > 30%.
Belatacept a fost administrat cu următoarele medicamente imunosupresoare în studiile clinice: basiliximab, AMF şi corticosteroizi.
Pentru pacienţii care ar putea fi trecuţi de la tratamentul cu belatacept la alt imunosupresor, medicii trebuie să ţină cont de timpul de înjumătăţire plasmatică a belatacept de 8-10 zile pentru a se evita potenţialul de imunosupresie insuficient sau excesiv după întreruperea belatacept.
Reacţii alergice
În studiile clinice au fost raportate reacţii asociate perfuziei cu belatacept. Nu este necesară administrare anterioară a altor medicamente în vederea prevenirii reacţiilor alergice.
Sunt necesare precauţii speciale la pacienţii cu antecedente de reacţii alergice la belatacept sau la oricare dintre excipienţi. În studiile clinice, nu s-au raportat cazuri de anafilaxie. În cazul apariţiei unor reacţii alergice sau anafilactice grave, terapia cu Nulojix trebuie întreruptă imediat şi trebuie iniţiată terapia adecvată.
Vaccinări
Este posibil ca terapia cu imunosupresoare să afecteze răspunsul la vaccinare. De aceea, în timpul tratamentului cu belatacept, este posibil ca imunizările să aibă eficacitate mai redusă, deşi acest aspect nu a fost studiat în studii clinice. Trebuie evitată utilizarea vaccinurilor vii.
Procese autoimune
Teoretic, există posibilitatea ca tratamentul cu belatacept să crească riscul de procese autoimune.
Imunogenitate
Deşi au existat câţiva pacienţi care au dezvoltat anticorpi şi nu a existat o corelaţie evidentă între apariţia de anticorpi şi răspunsul clinic sau evenimentele adverse, datele sunt insuficiente pentru a se putea formula concluzii definitive.
Siguranţa şi eficacitatea la reluarea tratamentului cu belatacept nu au fost studiate. Impactul potenţial al anticorpilor preexistenţi faţă de belatacept trebuie luat în considerare atunci când se are în vedere reluarea tratamentului cu belatacept după o întrerupere prelungită, în special la pacienţii la care nu s-a administrat terapie imunosupresoare continuă.
Pacienţii cu dietă cu restricţie de sodiu
Acest medicament conţine sodiu 0,65 mmol sau 15 mg per flacon. Aceasta corespunde la 1,95 mmol (sau 45 mg) sodiu per doza maximă de 3 flacoane. Acest aspect trebuie luat în considerare în tratamentul pacienţilor care urmează o dietă cu restricţie de sodiu.

Atentionari:

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Belatacept are influenţă mică asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje deoarece poate provoca fatigabilitate, stare generală de rău şi/sau greaţă. Pacienţii trebuie instruiţi ca în cazul apariţiei acestor simptome să evite activităţile care pot prezenta risc precum conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.

Reactii adverse:

Profilul de reacţii adverse asociat medicamentelor imunosupresoare este adesea dificil de stabilit din cauza bolii subiacente şi utilizării concomitente a numeroase medicamente.
Cele mai frecvente reacţii adverse grave (≥ 2%) raportate pentru belatacept utilizat în ambele regimuri (administrare mai intensivă şi mai puţin intensivă) cumulat până la 3 ani au fost: infecţie urinară, infecţie cu CMV, febră, creşterea creatininemiei, pielonefrită, diaree, gastroenterită, disfuncţia grefei, leucopenie, pneumonie, carcinom bazocelular, anemie, deshidratare.
Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent (≥ 20%) la pacienţii trataţi cu ambele regimuri pe bază de belatacept (mai intensiv şi mai puţin intensiv) până la 3 ani sunt: diaree, anemie, infecţie urinară, edeme periferice, constipaţie, hipertensiune arterială, febră, greaţă, disfuncţia grefei, tuse, vărsături, leucopenie, hipofosfatemie şi cefalee.
Reacţiile adverse care au determinat întreruperea temporară sau definitivă a tratamentului cu belatacept la ≥ 1% dintre pacienţi până la 3 ani au fost tromboza venei renale şi infecţia cu CMV.
În tabelul 2 sunt prezentate reacţiile adverse cu relaţie de cauzalitate cel puţin suspectată raportate în studiile clinice cumulat până la 3 ani şi pentru ambele regimuri de administrare a belatacept (mai intensivă şi mai puţin intensivă), clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de categoriile de frecvenţă.
Categoriile de frecvenţă sunt definite după cum urmează: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100). În cadrul fiecărei categorii, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Tabelul 2: Reacţii adverse în studiile clinice
Infecţii şi infestări
Foarte frecvente infecţii urinare, infecţii ale căilor respiratorii superioare, infecţii cu citomegalovirus*, bronşită
Frecvente sepsis, pneumonie, gripă, gastroenterită, herpes zoster, sinuzită, herpes simplex, candidoză orală, pielonefrită, onicomicoză, infecţie cu virus BK, infecţii ale tractului respirator, candidoză, rinită, celulită, infectarea plăgilor, infecţie localizată, infecţie cu virus herpetic, infecţie fungică, infecţie cutanată fungică
Mai puţin frecvente leucoencefalopatie multifocală progresivă*, infecţie fungică cerebrală, colită cu citomegalovirus (CMV), nefropatie asociată virusului poliomielitic, herpes genital, infecţie stafilococică, endocardită, tuberculoză*, bronşiectazii, osteomielită, strongiloidoză, infecţie cu Blastocystis, giardioză, limfangită
Tumori benigne, maligne şi nespecificate (incluzând chisturi şi polipi) *
Frecvente carcinom cutanat epidermoid, carcinom bazocelular, papilom cutanat
Mai puţin frecvente boală limfoproliferativă asociată EBV**, cancer pulmonar, cancer rectal, cancer mamar, sarcom, sarcom Kaposi, cancer de prostată, carcinom de col uterin, cancer laringeal, limfom, mielom multiplu, carcinom cu celule de tranziţie
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte frecvente anemie, leucopenie
Frecvente trombocitopenie, neutropenie, leucocitoză, policitemie, limfopenie
Mai puţin frecvente monocitopenie, aplazie eritrocitară pură, agranulocitoză, hemoliză, hipercoagulare
Tulburări ale sistemului imunitar
Frecvente scăderea concentraţiei plasmatice a imunoglobulinei G, scăderea concentraţiei plasmatice a imunoglobulinei M
Mai puţin frecvente hipogamaglobulinemie, alergie sezonieră
Tulburări endocrine
Frecvente status cushingoid
Mai puţin frecvente insuficienţă suprarenaliană
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte frecvente hipofosfatemie, hipokaliemie, dislipidemie, hiperkaliemie, hiperglicemie, hipocalcemie
Frecvente creştere ponderală, diabet zaharat, deshidratare, scădere ponderală, acidoză, retenţie hidrică, hipercalcemie, hipoproteinemie
Mai puţin frecvente cetoacidoză diabetică, picior diabetic, alcaloză, scăderea apetitului alimentar, deficit de vitamină D
Tulburări psihice
Foarte frecvente
Frecvente
Mai puţin frecvente
insomnie, anxietate
depresie
vise anormale, modificări ale dispoziţiei, deficit de atenţie/tulburare de hiperactivitate, creşterea libidoului
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente cefalee
Frecvente tremor, parestezii, accident vascular cerebral, ameţeli, sincopă, letargie, neuropatie periferică
Mai puţin frecvente encefalită, sindrom Guillain-Barré*, edem cerebral, presiune intracraniană crescută, encefalopatie, convulsii, hemipareză, demielinizare, paralizie facială, disgeuzie, tulburare cognitivă, tulburări de memorie, migrenă, senzaţie de
arsură, neuropatie diabetică, sindromul picioarelor neliniştite
Tulburări oculare
Frecvente cataractă, hiperemie oculară, vedere înceţoşată
Mai puţin frecvente retinită, conjunctivită, inflamaţie oculară, keratită, fotofobie, edem palpebral
Tulburări acustice şi vestibulare
Frecvente vertij, otalgie, tinitus
Mai puţin frecvente hipoacuzie
Tulburări cardiace
Frecvente tahicardie, bradicardie, fibrilaţie atrială, insuficienţă cardiacă, angină pectorală,
hipertrofie ventriculară stângă
Mai puţin frecvente sindrom coronarian acut, bloc atrioventricular de grad II, valvulopatie aortică,
aritmie supraventriculară
Tulburări vasculare
Foarte frecvente hipertensiune arterială, hipotensiune arterială
Frecvente
Mai puţin frecvente
şoc, infarct, hematom, limfocel, angiopatie, fibroză arterială
tromboză venoasă, tromboză arterială, tromboflebită, stenoză arterială,
claudicaţie intermitentă, eritem facial
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Foarte frecvente dispnee, tuse
Frecvente edem pulmonar, wheezing, hipocapnie, ortopnee, epistaxis, durere orofaringiană
Mai puţin frecvente sindrom de detresă respiratorie acută, hipertensiune pulmonară, pneumonie, hemoptizie, bronhopneumopatie, dureri la respiraţie, revărsat pleural, sindrom
de apnee în somn, disfonie, vezicule la nivel orofaringian
Tulburări gastrointestinale
Foarte frecvente diaree, constipaţie, greaţă, vărsături, durere abdominală
Frecvente dispepsie, stomatită aftoasă, hernie abdominală
Mai puţin frecvente tulburări gastrointestinale, pancreatită, ulcer la nivelul intestinului gros, melenă, ulcer gastroduodenal, rectoragie, obstrucţie la nivelul intestinului subţire, cheilită, hiperplazie gingivală, durere la nivelul glandelor salivare,
modificări de culoare ale materiilor fecale
Tulburări hepatobiliare
Frecvente hepatită citolitică, rezultate anormale ale testelor funcţiei hepatice
Mai puţin frecvente colelitiază, chist hepatic, steatoză hepatică
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente acnee, prurit, alopecie, leziuni cutanate, erupţie cutanată tranzitorie, transpiraţii nocturne, hiperhidroză
Mai puţin frecvente psoriazis, tulburări ale creşterii părului, onicoclazie, ulceraţii peniene,
tumefiere facială, tricorexie
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Foarte frecvente artralgii, durere de spate, durere la nivelul extremităţilor
Frecvente mialgie, slăbiciune musculară, dureri osoase, tumefiere articulară, tulburări la nivelul discurilor intervertebrale, redoare articulară, spasme musculare, osteoartroză
Mai puţin frecvente tulburări ale metabolismului osos, osteită, osteoliză, sinovită
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte frecvente proteinurie, creatininemie crescută, disurie, hematurie
Frecvente necroză tubulară renală, tromboză a venei renale*, stenoză a arterei renale, glicozurie, hidronefroză, reflux vezicoureteral, incontinenţă urinară, retenţie urinară, nicturie
Mai puţin frecvente tromboză a arterei renale*, nefrită, nefroscleroză, atrofie tubulară renală, cistită
hemoragică, fibroză renală
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Mai puţin frecvente epididimită, priapism, displazie de col uterin, masă tumorală la nivelul sânului, durere testiculară, ulceraţii la nivelul vulvei, vulvovaginită atrofică,
infertilitate, edem scrotal
Afecţiuni congenitale, familiale şi genetice
Frecvente hidrocel
Mai puţin frecvente hipofosfatazie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente edeme periferice, febră
Frecvente durere toracică, fatigabilitate, stare generală de rău, tulburări de vindecare
Mai puţin frecvente reacţii corelate cu administrarea în perfuzie*, iritabilitate, fibroză, inflamaţie, recurenţa bolii, senzaţie de căldură, ulcer
Investigaţii diagnostice
Frecvente creşterea concentraţiei plasmatice a proteinei c-reactive, creşterea concentraţiei plasmatice a hormonului paratiroidian
Mai puţin frecvente creşterea concentraţiilor enzimelor pancreatice, creşterea concentraţiei troponinei, tulburări electrolitice, creşterea concentraţiei antigenului specific
prostatic, creşterea concentraţiei plasmatice a acidului uric, diureză scăzută, valori reduse ale glicemiei, reducereanumărului de limfocite CD4
Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate
Foarte frecvente disfuncţia grefei
Frecvente nefropatie cronică de alogrefă (NCA), hernie incizională
Mai puţin frecvente eşecul transplantului, reacţii transfuzionale, dehiscenţa plăgii, fracturi, ruptură de tendon, hipotensiune arterială indusă de procedură, hipertensiune arterială
indusă de procedură, hematom postprocedural, durere indusă de procedură, cefalee indusă de procedură, contuzii
* Vezi pct. “Descrierea reacţiilor adverse selectate”.
** Include toate evenimentele adverse raportate într-o perioadă mediană de 3,3 ani în studiile de fază 3 şi o perioadă mediană
de aproximativ 7 ani în studiul de fază 2.

Descrierea reacţiilor adverse selectate
Afecţiunile maligne şi boala limfoproliferativă posttransplant
Frecvenţa afecţiunilor maligne la 1 an şi la 3 ani este prezentată în tabelul 3, cu excepţia cazurilor de BLPT care sunt prezentate la 1 an şi la > 3 ani (perioada mediană de urmărire a fost de 1199 zile pentru belatacept administrat în regim mai intensiv, 1206 zile pentru belatacept administrat în regim mai puţin intensiv şi 1139 zile pentru ciclosporină). Frecvenţa neoplaziilor maligne la 3 ani, excluzând cancerele cutanate nemelanomatoase, a fost similară în grupul tratat cu belatacept administrat în regim mai puţin intensiv şi cel tratat cu ciclosporină şi mai mare în grupul tratat cu belatacept în regim mai intensiv. BLPT a avut o incidenţă mai mare în ambele grupuri tratate cu belatacept comparativ cu cel tratat cu ciclosporină (vezi pct. 4.4). Cancerele cutanate nemelanomatoase au apărut mai puţin frecvent în grupul tratat cu regimul cu belatacept administrat mai puţin intensiv decât în cel tratat cu ciclosporină sau belatacept administrat în regim mai intensiv.

În cele 3 studii (un studiu de fază 2 şi două studii de fază 3, Studiul 1 şi Studiul 2), frecvenţa cumulată a BLPT a fost mai mare la pacienţii trataţi cu regimul recomandat de administrare a belatacept (mai puţin intensiv) (1,3%; 6/472) comparativ cu cei la care s-a administrat ciclosporină (0,6%; 3/476) şi a avut valoarea cea mai mare în grupul tratat cu belatacept administrat mai intensiv (1,7%; 8/477). Nouă din 14 cazuri de BLPT la pacienţii trataţi cu belatacept au apărut la nivelul SNC; în perioada de observaţie, 8 din 14 cazuri au fost letale (6 dintre cazurile letale au implicat SNC). Dintre cele 6 cazuri de BLPT la pacienţii trataţi cu regimul mai puţin intensiv, 3 au implicat SNC şi au fost letale.

Mai ales pacienţii seronegativi pentru EBV trataţi cu imunosupresoare au un risc crescut pentru BLPT.
În studiile clinice, primitorii de transplant, seronegativi pentru EBV, trataţi cu belatacept au prezentat risc crescut de BLPT comparativ cu cei seropozitivi pentru EBV (7,7%; 7/91 faţă de, respectiv 0,7%; 6/810). Pentru regimul de doze recomandat pentru belatacept au existat 404 pacienţi seropozitivi pentru EBV şi au apărut 4 cazuri de BLPT (1,0%); două dintre acestea au apărut la nivelul SNC.

Supradozaj:

Doze unice de până la 20 mg/kg au fost administrate fără efecte toxice manifeste . În cazul unui supradozaj, se recomandă ca pacientul să fie monitorizat pentru orice semne sau simptome ale reacţiilor adverse şi să se iniţieze tratamentul simptomatic adecvat.

Interactiuni cu alte medicamente:

Belatacept este o proteină de fuziune care nu se aşteaptă să fie metabolizată pe calea izoenzimelor citocromului P450 (CYP) şi UDP-glucuronozil-transferazelor (UGT). Nu au fost efectuate studii de interacţiune cu belatacept.
Nu se aşteaptă ca belatacept să întrerupă recirculaţia enterohepatică a AMF. Pentru o anumită doză de MFM, expunerea la AMF este cu aproximativ 40% mai mare în cazul administrării concomitente cu belatacept decât cu ciclosporină.
Terapia imunosupresoare poate afecta răspunsul la vaccinare. Ca urmare, în timpul tratamentului cu belatacept, vaccinările pot fi mai puţin eficace, cu toate că acest lucru nu a fost studiat în studii clinice. Utilizarea vaccinurilor vii trebuie evitată.

Sarcina si alaptarea:

Femeile aflate la vârsta fertilă/Contracepţia la bărbaţi şi femei
Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace în timpul tratamentului cu belatacept şi până la 8 săptămâni după ultima doză de tratament deoarece riscul potenţial pentru dezvoltarea embrionară/fetală nu este cunoscut.
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea belatacept la gravide. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra dezvoltării embrionare/fetale la doze de până la 16 ori şi 19 ori mai mari decât doza de 10 mg/kg la om pe baza ASC. Într-un studiu privind dezvoltarea pre- şi postnatală la şobolani, modificări limitate ale funcţiei imune au fost observate cu doze de 19 ori mai mari decât doza de 10 mg/kg la om pe baza ASC (vezi pct. 5.3). Belatacept nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care este absolut necesar.

Alăptarea
Studiile efectuate la şobolani au evidenţiat excreţia belatacept în lapte. Nu se cunoaşte dacă belatacept se excretă în laptele uman. Alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu regimul pe bază de belatacept.

Fertilitatea
Nu există date privind utilizarea belatacept şi efectul asupra fertilităţii la om. La şobolani, belatacept nu a avut efecte adverse asupra fertilităţii masculilor sau femelelor.

Prezentare ambalaj:

A se păstra la frigider (2°C – 8°C).
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

Conditii de pastrare:

Pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă (pulbere pentru concentrat steril).
Pulberea este de culoare albă până la alb-gălbui, cu aspect compact sau fragmentat.