Indicatii:
Tratamentul şi profilaxia hemoragiilor la pacienţii cu hemofilia B (deficit congenital de factor IX).
Contraindicatii:
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare din excipienţi;
- Hipersensibilitate la proteinele de şoarece.
Administrare:
Doze
Tratamentul trebuie început sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratarea hemofiliei.
Doza şi durata tratamentului de substituţie depind de severitatea deficitului de factor IX. Alţi factori determinanţi sunt locul şi amploarea hemoragiei şi starea clinică a pacientului.
Numărul de unităţi de factor IX administrate este exprimat în Unităţi Internaţionale (UI), conform Standardului Internaţional actual pentru concentratul de factor IX aprobat de către OMS. Activitatea factorului IX în plasmă este exprimată ca procent (raportat la activitatea din plasma normală) sau în Unităţi Internaţionale (conform unui standard internaţional privind concentraţia factorului IX în plasmă).
O Unitate Internaţională (UI) de activitate a factorului IX se referă la cantitatea de factor IX aşa cum este definită în Standardul Internaţional pentru factorii II, VII, IX şi X în plasma umană (aprobat de OMS) care aproximează cantitatea de factor IX într-un ml de plasmă umană normală. Calcularea dozelor necesare de factor IX se bazează pe constatarea empirică că 1 Unitate Internaţională (UI) de
factor IX pe kg creşte activitatea factorului IX în plasma cu 1,1% din activitatea normală. Doza necesară este determinată pe baza următoarei formule:
Unităţi necesare = greutate (kg) x creşterea dorită de factor IX (%) (UI/dl) x 0,9
Cantitatea care trebuie administrată şi frecvenţa tratamentului trebuie determinate întotdeauna pe baza eficacităţii clinice pentru fiecare pacient în parte. În cazul produselor pe bază de factor IX rareori trebuie administrată mai mult de o doză zilnic.
2 În cazul următoarelor evenimente hemoragice, activitatea factorului IX nu trebuie să scadă sub nivelul precizat de activitate în plasmă (în % faţă de normal sau în UI/dl) în perioada corespunzătoare.
Tabelul următor poate fi utilizat ca ghid pentru a determina dozele necesare în cazul episoadelor hemoragice şi al intervenţiilor chirurgicale:
Gradul hemoragiei/ Tipul de procedură chirurgicală
Nivelul necesar de factor IX (%) (UI/dl)
Frecvenţa dozelor (ore) / Durata terapiei (zile)
Hemoragie
Hemartroză incipientă, hemoragie musculară sau bucală
20–40 Se repetă la fiecare 24 de ore. Cel puţin o zi, până la rezoluţia episodului hemoragic, indicată prin ameliorarea durerii, sau până la producerea vindecării.
Hemartroze, hemoragii musculare sau hematoame mai extinse 30–60 Se repetă perfuzia la fiecare 24 de ore timp de 3–4 zile sau mai mult
până la rezoluţia durerii şi a episodului invalidant.
Hemoragii potenţial letale 60–100 Se repetă perfuzia la fiecare 8 până la 24 de ore până la îndepărtarea pericolului.
Intervenţie chirurgicală
Minoră: inclusiv extracţii dentare 30–60 La fiecare 24 de ore, cel puţin o zi, până la vindecare.
Majoră 80–100 (pre şi postoperator)
Se repetă perfuzia la fiecare 8–24 de ore până la vindecarea satisfăcătoare a plăgii, apoi se continuă terapia cel puţin încă 7 zile pentru a menţine o activitate a factorului IX de 30% până la 60% (UI/dl).
În timpul tratamentului, se recomandă ca doza administrată şi frecvenţa de repetare a injecţiilor să fie stabilite în funcţie de nivelurile de factor IX determinate corespunzător. Îndeosebi în cazul intervenţiilor chirurgicale majore, este indispensabilă monitorizarea atentă a terapiei de substituţie cu ajutorul testelor de coagulare (activitatea plasmatică a factorului IX ). Răspunsul la factorul IX poate
varia de la pacient la pacient, atingând niveluri diferite ale recuperării in vivo dovedind timpi de înjumătăţire plasmatică diferiţi.
Pentru profilaxia pe termen lung a hemoragiilor la pacienţii cu hemofilia B severă, se pot administra doze de 20 la până la 40 UI de factor IX pe kilogram la intervale de 3–4 zile.
În anumite cazuri, mai ales la pacienţii mai tineri, pot fi necesare intervale de administrare mai scurte sau doze mai mari.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Nonafact la copii cu vârsta mai mică de 6 ani nu au fost încă stabilite. Nu sunt disponibile date suficiente pentru a recomanda utilizarea Nonafact la copiii mai mici de 6 ani.
Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru a se depista dezvoltarea de inhibitori de factor IX. Dacă nu au fost atinse nivelurile aşteptate de activitate a factorului IX în plasma, sau dacă hemoragia nu este controlată în ciuda administrării unei doze corespunzătoare, trebuie efectuat un test pentru a depista prezenţa eventuală a unui inhibitor de factor IX. La pacienţii cu niveluri ridicate de inhibitor, terapia cu factor IX s-ar putea dovedi ineficientă şi trebuie luate în considerare alte opţiuni terapeutice.
3 Conduita terapeutică în cazul unor astfel de pacienţi trebuie condusă de medici cu experienţă în tratarea pacienţilor cu hemofilie.
Mod de administrare
Medicamentul trebuie administrat pe cale intravenoasă. Se recomandă ca ritmul de administrare să nu depăşească 2 ml/min. Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare.
Compozitie:
Nonafact conţine factor de coagulare IX uman 100 UI/ml (500 UI/5ml sau 1000 UI/10ml) după reconstituire cu 5 ml sau respectiv 10 ml apă pentru preparate injectabile.
Fiecare flacon conţine factor de coagulare IX uman 500 UI sau 1000 UI.
Potenţa (UI) este determinată utilizând o metodă echivalentă metodei de testare descrise în Farmacopeea Europeană. Acţiunea specifică a Nonafact este de cel puţin 200 UI/mg proteină.
Precautii:
Ca şi în cazul altor medicamente pe bază de proteine administrate intravenos, sunt posibile reacţii de hipersensibilitate de tip alergic. Medicamentul conţine urme de proteine de şoarece. Pacienţii trebuie informaţi în legătură cu primele semne ale reacţiilor de hipersensibilitate, incluzând urticaria, senzaţie de presiune toracică, wheezing, hipotensiune arterială şi şocul anafilactic. Dacă apar astfel de simptome, pacienţii trebuie sfătuiţi să întrerupă imediat utilizarea medicamentului şi să-şi contacteze medicul.
În caz de şoc anafilactic, trebuie respectate standardele medicale actuale privind tratamentul şocului. Întrucât utilizarea concentratelor complexe de factor IX a fost asociată în trecut cu dezvoltarea de complicaţii tromboembolice, riscul fiind mai mare în cazul preparatelor de puritate scăzută, utilizarea medicamentelor care conţin factor IX poate constitui un risc pentru pacienţii cu semne de fibrinoliză şi
pentru cei cu coagulare intravasculară diseminată (CID). Din cauza riscului potenţial de complicaţii trombotice, supravegherea clinică pentru depistarea semnelor precoce de coagulopatie trombotică şi consumptivă trebuie iniţiată împreună cu o testare biologică corespunzătoare atunci când se administrează acest medicament la pacienţi cu afecţiuni hepatice, postoperator, la nou-născuţi, sau la pacienţi cu risc de fenomene trombotice sau coagulare intravasculară diseminată. În fiecare din aceste situaţii, avantajul tratamentului cu Nonafact trebuie pus în balanţă cu riscul acestor complicaţii.
Printre măsurile standard de prevenire a infecţiilor rezultate din utilizarea medicamentelor derivate din sânge uman sau plasmă umană se numără selecţia donatorilor, analiza donaţiilor individuale şi astocurilor de plasmă pentru depistarea semnelor specifice de infecţie, precum şi includerea în procesul de producţie a unor etape destinate inactivării/îndepărtării virusului. În ciuda acestor măsuri,
posibilitatea transmiterii agenţilor infecţioşi nu poate fi eliminată complet în cazul administrării unor medicamente obţinute din sânge uman sau plasmă umană. Acest lucru este valabil şi în cazul virusurilor sau altor agenţilor patogeni necunoscuţi sau apăruţi recent .
Măsurile adoptate sunt considerate eficace împotriva virusurilor cu anvelopă precum HIV, VHB şi VHC şi împotriva virusurilor fără anvelopă VHA şi parvovirusul B19.
Vaccinarea corespunzătoare (pentru hepatita A şi B) trebuie luată în considerare în cazul pacienţilor care primesc în mod regulat sau repetat concentrat de factor IX derivat din plasmă.
Se recomandă ca, la fiecare administrare a Nonafact la un pacient, numele acestuia şi numărul lotului medicamentului să fie înregistrate în vederea menţinerii legăturii între pacient şi lotul medicamentului.
După tratamentul repetat cu Nonafact, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru a se urmări dezvoltarea anticorpilor de neutralizare (inhibitori) care trebuie cuantificaţi în Unităţi Bethesda (BU) cu ajutorul unei testări biologice adecvate.
Literatura de specialitate semnalează o corelaţie între apariţia unui inhibitor de factor IX şi reacţiile alergice. De aceea, pacienţii cu reacţii alergice trebuie examinaţi pentru detectarea prezenţei unui inhibitor. Este de notat că pacienţii cu inhibitori de factor IX prezintă un risc sporit de anafilaxie în cazul readministrării de factor IX.
4 Ca urmare a riscului de apariţie a reacţiilor alergice la concentrate de factor IX, administrarea iniţială a factorului IX trebuie, ţinând cont de opinia medicului curant, să se efectueze sub observaţie medicală, pentru a se putea acorda ajutor de urgenţă în caz de reacţii alergice.
Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol de sodiu (23 mg) per doză, fiind deci în esenţă „fără sodiu”.
Atentionari:
Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nonafact nu are nici o influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Reactii adverse:
Hipersensibilitatea sau reacţiile alergice (care pot include edem angioneurotic, arsuri şi usturimi la nivelul locului de injectare, frisoane, hiperemie facială, urticarie generalizată, cefalee, urticarie, hipotensiune arterială, letargie, greaţă, nelinişte, tahicardie, presiune toracică, furnicături, vărsături, wheezing) au fost observate rar la pacienţii trataţi cu medicamente care conţin factor IX. În anumite cazuri, aceste reacţii au condus la reacţii anafilactice severe , care au survenit în strânsă asociere temporală cu dezvoltarea inhibitorilor de factor IX.
S-a semnalat sindromul nefrotic în urma încercării de inducere a toleranţei imune la pacienţii cu hemofilia B şi inhibitori de factor IX prezenţi şi cu un istoric de reacţii alergice.
În rare ocazii, s-a observat apariţia febrei.
Pacienţii cu hemofilia B pot dezvolta anticorpi (inhibitori) de factor IX. Dacă apar astfel de inhibitori, modul de manifestare va fi un răspuns clinic insuficient. În astfel de cazuri, se recomandă contactarea unui centru specializat în tratarea hemofiliei. În timpul testelor clinice cu Nonafact efectuate la pacienţii trataţi anterior nu s-a constatat dezvoltarea de inhibitori. Nu s-a studiat efectul tratamentului asupra pacienţilor care nu au fost trataţi anterior cu Nonafact.
Există un risc potenţial de episoade tromboembolice în urma administrării de medicamente pe bază de factor IX, cu un risc mai mare în cazul preparatelor cu puritate redusă. Utilizarea medicamentelor care conţin factor IX de puritate redusă a fost asociată cu cazuri de infarct miocardic, coagulare intravasculară diseminată, tromboză venoasă şi embolie pulmonară. Utilizarea medicamentelor care conţin factor IX de puritate înaltă a fost rar asociată cu astfel de reacţii adverse.
Nonafact conţine urme de anticorp monoclonal de şoarece (< 0,1 ng IgG de şoarece/UI de factor IX) utilizat pentru purificarea produsului. De aceea, teoretic, utilizarea Nonafact poate genera anticorpi la proteinele de şoarece. Relevanţa clinică a anticorpilor la proteinele de şoarece, dacă acestea într-adevăr apar, nu este cunoscută.
Supradozaj:
Nu s-au raportat simptome de supradozaj cu factor de coagulare IX uman.
Interactiuni cu alte medicamente:
Nu se cunosc interacţiuni ale Nonafact cu alte medicamente.
Sarcina si alaptarea:
Nu s-au efectuat studii privind funcţia de reproducere la animale tratate cu factorul IX. Întrucât hemofilia B este rar întâlnită la femei, nu există experienţă privind utilizarea factorului IX în perioadele de sarcină şi de alăptare. De aceea, factorul IX nu se va utiliza în perioadele de sarcină şi de alăptare decât dacă este absolut necesar.
Prezentare ambalaj:
Liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă. Liofilizat alb.
00 UI: un flacon (sticlă tip I) cu liofilizat + un flacon (sticlă tip I) cu 5 ml solvent cu dopuri (din cauciuc bromobutilic).
1000 UI: un flacon (sticlă tip I) cu liofilizat+ un flacon (sticlă tip I) cu 10 ml solvent cu dopuri (din cauciuc bromobutilic).