Substanta activa: interferonum alfa 2b
Producator: Merck Sharp & Dohme Limited, Marea Britanie

Indicatii:

Hepatită cronică B
Tratamentul pacienţilor adulţi cu hepatită cronică B asociată cu dovezi de replicare a virusului hepatitic B (prezenţa ADN pentru virusul hepatitic B (ADN-VHB) şi a antigenului hepatitei B (AgHBe)), valori crescute ale alanin aminotransferazei (ALT) şi inflamaţie hepatică activă şi/sau fibroză dovedită histologic.
Hepatită cronică C
Înainte de iniţierea tratamentului cu IntronA, trebuie luate în considerare rezultatele din cadrul studiilor clinice ce au comparat IntronA cu interferon pegilat.
Adulţi
IntronA este indicat în tratamentul pacienţilor adulţi cu hepatită cronică C, care prezintă valori crescute ale transaminazelor, fără decompensare hepatică şi care sunt pozitivi pentru ARN viral al virusului hepatitic C (ARN-VHC seric).
Pentru această indicaţie cea mai bună utilizare a IntronA este în asociere cu ribavirină.
Copii cu vârsta de minim 3 ani şi adolescenţi
IntronA este indicat, în asociere cu ribavirină în tratamentul copiilor cu vârsta de minim 3 ani şi adolescenţilor cu hepatită cronică C, netrataţi anterior, fără decompensare hepatică şi care au ARNVHC pozitiv. Când este luată decizia de a nu întârzia tratamentul până la vârsta adultă, este important de luat în considerare faptul că terapia în asociere induce o inhibare a creşterii. Reversibilitatea inhibării creşterii este nesigură. Decizia de tratament trebuie luată pentru fiecare caz în parte.
Leucemie cu celule păroase
Tratamentul pacienţilor cu leucemie cu celule păroase.
Leucemie mieloidă cronică
Monoterapie
Tratamentul pacienţilor adulţi cu cromozom Philadelphia prezent sau leucemie mieloidă cronică cu translocaţie bcr/abl pozitivă.
Experienţa clinică arată că, la majoritatea pacienţilor trataţi, se poate obţine un răspuns hematologic şi citogenetic major/minor. Un răspuns citogenetic major este definit de < 34 % celule leucemice Ph+ prezente în măduva osoasă, în timp ce un răspuns citogenetic minor este definit de ≥ 34 %, dar < 90 % celule Ph+ în măduva osoasă.
Tratament asociat
S-a demonstrat că tratamentul asociat interferon alfa-2b şi citarabină (Ara-C) administrat în cursul primelor 12 luni de tratament a crescut în mod semnificativ rata răspunsurilor citogenetice majore şi a prelungit semnificativ durata supravieţuirii globale la trei ani, în comparaţie cu monoterapia cu interferon alfa-2b.
Mielom multiplu
Ca terapie de întreţinere, la pacienţii la care s-a obţinut o remisiune obiectivă (o scădere cu peste 50 % a proteinelor mielomatoase), ca urmare a chimioterapiei iniţiale de inducţie.
Experienţa clinică curentă arată faptul că terapia de întreţinere cu interferon alfa-2b prelungeşte faza de platou; cu toate acestea, nu au fost concluzionate efectele asupra supravieţuirii globale.
Limfom folicular
Tratamentul limfomului folicular cu o încărcătură tumorală mare, ca terapie adjuvantă la chimioterapia asociată de inducţie, cum ar fi o schemă asemănătoare schemei CHOP. Încărcătura tumorală mare este definită ca având cel puţin una dintre următoarele caracteristici: masă tumorală mare (> 7 cm), apariţia unui număr de 3 sau mai multe determinări ganglionare (fiecare > 3 cm), simptome sistemice (pierdere în greutate > 10 %, febră > 38º C, timp de peste opt zile sau transpiraţii nocturne), splenomegalie depăşind zona ombilicului, obstrucţie majoră a organelor sau sindrom de compresie, afectare orbitală sau epidurală, efuziune seroasă sau leucemie.
Tumoră carcinoidă
Tratamentul tumorilor carcinoide cu metastaze limfatice ganglionare sau hepatice şi cu „sindrom carcinoid”.
Melanom malign
Ca terapie adjuvantă la pacienţii care după intervenţia chirurgicală nu mai prezintă tumoră, dar la care există un risc crescut de recurenţă sistemică, de exemplu pacienţii cu interesare primară sau recurentă (clinică sau patologică) a ganglionilor limfatici.

Contraindicatii:

- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
- Antecedente de afecţiuni cardiace severe pre-existente, de exemplu insuficienţă cardiacă congestivă necontrolată, infarct miocardic recent, tulburări de ritm cardiac severe.
- Disfuncţie renală sau hepatică severă; incluzând cea produsă de metastaze.
- Epilepsie şi/sau afectare funcţională a sistemului nervos central (SNC).
- Hepatită cronică cu ciroză decompensată.
- Hepatită cronică la pacienţi care sunt sau au fost trataţi recent cu medicamente imunosupresoare, excluzând întreruperea recentă a corticosteroizilor.
- Hepatită autoimună; o boală autoimună în antecedente; sau pacienţi cu transplant cu tratament imunosupresor.
- Afecţiune tiroidiană pre-existentă, dacă aceasta nu poate fi controlată prin tratament convenţional.
- Administrarea asociată de IntronA şi telbivudină.
Copii şi adolescenţi
- Existenţa sau antecedente de boală psihică severă, în special depresie severă, ideaţie suicidală sau tentativă de suicid.
Tratament asociat cu ribavirină
Vezi de asemenea RCP pentru ribavirină, în cazul în care IntronA se administrează în asociere cu ribavirină la pacienţi cu hepatită cronică C.

Administrare:

Tratamentul trebuie iniţiat de către un medic cu experienţă în managementul afecţiunii respective.
Nu toate formele de prezentare şi concentraţiile sunt potrivite pentru anumite indicaţii. Trebuie selectată forma de prezentare şi concentraţia potrivită.
Dacă apar reacţii adverse în cursul tratamentului cu IntronA pentru oricare indicaţie, dozajul trebuie modificat sau terapia va fi întreruptă temporar, până la remiterea reacţiilor adverse. Dacă în urma ajustării corespunzătoare a dozei se dezvoltă o intoleranţă persistentă sau recurentă sau dacă boala progresează, tratamentul cu IntronA trebuie întrerupt. Medicul va decide dacă în cazul schemelor de
tratament de întreţinere cu injecţii subcutanate pacientul îşi poate autoadministra doza.
Hepatita cronică B
Doza recomandată este cuprinsă în intervalul 5 până la 10 milioane UI, administrată subcutanat, de trei ori pe săptămână (o dată la două zile), timp de 4 până la 6 luni.
Doza administrată trebuie scăzută cu 50 % în cazul în care se semnalează apariţia unor tulburări hematologice (celule sanguine albe < 1500/mm3, granulocite < 1000/mm3, trombocite < 100000/mm3).
Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei leucopeniei severe (< 1200/mm3), a neutropeniei severe (< 750/mm3) sau a trombocitopeniei severe (< 70000/mm3).
Pentru toţi pacienţii, în cazul în care, după 3 – 4 luni de tratament (cu doza maximă tolerată), nu se observă o îmbunătăţire a valorilor ADN-VHB seric, tratamentul cu IntronA trebuie întrerupt.
Hepatita cronică C
Adulţi
IntronA se administrează subcutanat în doza recomandată de 3 milioane UI, de trei ori pe săptămână (o dată la două zile) la adulţi, atât în monoterapie, cât şi în asociere cu ribavirină.
Copii cu vârsta de minim 3 ani şi adolescenţi
Se administrează subcutanat IntronA 3 milioane UI/m2 de trei ori pe săptămână (o dată la două zile) în asociere cu ribavirină, capsule sau soluţie orală administrată oral, divizată în 2 prize zilnice, în timpul meselor (dimineaţa şi seara).
(Vezi RCP pentru ribavirină capsule pentru dozele de ribavirină capsule şi ghidurile de modificare pentru terapia asociată. Pentru pacienţii pediatrici cu greutate < 47 kg sau care nu pot înghiţi capsule, vezi RCP pentru ribavirină soluţie orală.)
Pacienţi cu recădere (adulţi)
IntronA se administrează în asociere cu ribavirină. Pe baza rezultatelor studiilor clinice, în cadrul cărora sunt disponibile date pentru 6 luni de tratament, se recomandă ca pacienţii să fie trataţi cu IntronA în asociere cu ribavirină timp de 6 luni.
Pacienţi netrataţi anterior (adulţi)
Eficacitatea IntronA este crescută dacă se administrează în asociere cu ribavirină. IntronA trebuie administrat în monoterapie, în special în caz de intoleranţă sau contraindicaţie la ribavirină.
- IntronA în asociere cu ribavirină
Pe baza rezultatelor studiilor clinice în cadrul cărora sunt disponibile date pentru 12 luni de tratament, se recomandă ca pacienţii să fie trataţi cu IntronA în asociere cu ribavirină, timp de cel puţin 6 luni.
Tratamentul trebuie continuat pe o perioadă de încă 6 luni (adică în total 12 luni) la pacienţii care prezintă ARN-VHC negativ la 6 luni, genotip viral 1 (determinat într-o probă prelevată anterior tratamentului) şi o încărcătură virală ridicată anterior tratamentului.
În vederea extinderii tratamentului la 12 luni, trebuie să se ia în considerare şi alţi factori de prognostic negativ (vârsta > 40 ani, sexul masculin, fibroza în punţi).
În timpul studiilor clinice, pacienţii care nu au obţinut un răspuns virusologic după 6 luni de tratament (ARN-VHC sub limita inferioară de detecţie) nu au obţinut răspuns virusologic susţinut (ARN-VHC sub limita inferioară de detecţie la şase luni de la întreruperea tratamentului).
- IntronA administrat în monoterapie
Durata optimă a monoterapiei cu IntronA nu a fost deocamdată stabilită definitiv; se recomandă însă ca tratamentul să aibă o durată cuprinsă între 12 – 18 luni.
Se recomandă ca pacienţii să fie trataţi cu IntronA administrat în monoterapie timp de cel puţin 3 – 4 luni, moment în care trebuie să se determine statusul ARN-VHC. Tratamentul trebuie continuat de către pacienţii care prezintă ARN-VHC negativ.
Pacienţi netrataţi anterior (copii şi adolescenţi)
Eficacitatea şi siguranţa IntronA în asociere cu ribavirină s-au studiat la copii şi adolescenţi cu hepatită cronică C, netrataţi anterior.
Durata tratamentului la copii şi adolescenţi
• Genotip 1: Durata recomandată a tratamentului este 1 an. Pacienţii la care nu se observă răspuns virusologic la 12 săptămâni este foarte puţin probabil să prezinte răspuns virusologic susţinut (valoare predictivă negativă 96 %). Ca urmare, se recomandă întreruperea
tratamentului cu asocierea IntronA/ribavirină la copii şi adolescenţi dacă ARN-VHC la săptămâna 12 a scăzut < 2 log10 comparativ cu perioada anterioară tratamentului sau dacă prezintă ARN-VHC detectabil la săptămâna 24 de tratament.
• Genotip 2/3: Durata recomandată a tratamentului este de 24 săptămâni.
Leucemie cu celule păroase
Doza recomandată este de 2 milioane UI/m2, administrată subcutanat, de trei ori pe săptămână (o dată la două zile), atât pentru pacienţii care au fost, cât şi pentru cei care nu au fost supuşi splenectomiei.
La majoritatea pacienţilor cu leucemie cu celule păroase, normalizarea uneia sau mai multor variabile hematologice apare într-o perioadă de una până la două luni de tratament cu IntronA. Ameliorarea celor trei variabile hematologice (numărul de granulocite, numărul de trombocite şi nivelul de hemoglobină) pot necesita şase luni sau mai mult. Dacă boala nu prezintă o evoluţie rapidă sau dacă nu se manifestă o intoleranţă severă, trebuie menţinută această schemă de tratament.
Leucemie mieloidă cronică
Doza recomandată de IntronA este de 4 până la 5 milioane UI/m2, administrate zilnic, subcutanat. S-a demonstrat că unii pacienţi obţin un beneficiu în urma tratamentului cu IntronA, 5 milioane UI/m2, administrat zilnic, subcutanat, în asociere cu citarabina (Ara-C), 20 mg/m
2, administrată zilnic, subcutanat, timp de 10 zile pe lună (până la o doză maximă zilnică de 40 mg). Când numărul de celule
sanguine albe este sub control, pentru a menţine remisia hematologică trebuie să se administreze doza maximă tolerată de IntronA (4 -5 milioane UI/m2 şi zi).
Tratamentul cu IntronA trebuie întrerupt după 8 – 12 săptămâni, dacă nu se realizează cel puţin o remisie hematologică parţială sau o citoreducţie relevantă din punct de vedere clinic.
Mielom multiplu
Terapie de întreţinere
La pacienţii care se află în faza de platou (o reducere de peste 50 % a proteinei mielomatoase) după chimioterapia iniţială de inducţie, interferon alfa-2b poate fi administrat în monoterapie, subcutanat, în doză de 3 milioane UI/m2, de trei ori pe săptămână (o dată la două zile).
Limfom folicular
Interferon alfa-2b poate fi administrat subcutanat, ca adjuvant la chimioterapie, în doză de 5 milioane UI, de trei ori pe săptămână (o dată la două zile), timp de 18 luni. Sunt recomandate schemele de tratament de tip CHOP, dar dispunem de experienţă clinică numai pentru schemele de tratament CHVP (asocierea de ciclofosfamidă, doxorubicină, tenipozidă şi prednisolonă).
Tumoră carcinoidă
Doza uzuală este de 5 milioane UI (3 – 9 milioane UI), administrată subcutanat, de trei ori pe săptămână, (o dată la două zile). Pentru pacienţii cu boală avansată, poate fi necesară o doză zilnică de 5 milioane UI. Tratamentul trebuie întrerupt temporar în timpul şi după intervenţia chirurgicală.
Tratamentul trebuie continuat cât timp pacientul răspunde la tratamentul cu interferon alfa-2b.
Melanom malign
Ca terapie de inducţie, interferon alfa-2b se administrează intravenos, în doză de 20 milioane UI/m2, zilnic, timp de cinci zile pe săptămână, pe o perioadă de patru săptămâni; doza de interferon alfa-2b calculată se adaugă în soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %) şi se administrează sub forma unei perfuzii cu o durată de 20 minute. Ca tratament de întreţinere, doza
recomandată este de 10 milioane UI/m2, administrată subcutanat, de trei ori pe săptămână (o dată la două zile), timp de 48 săptămâni.
Dacă, în timpul tratamentului cu interferon alfa-2b apar reacţii adverse severe, îndeosebi dacă granulocitele scad la < 500/mm3
sau dacă alanin aminotransferaza/aspartat aminotransferaza (ALT/AST) cresc la > 5 x limita superioară a valorii normale, tratamentul trebuie întrerupt temporar până când se remite reacţia adversă. Tratamentul cu interferon alfa-2b se va relua la 50 % din doza anterioară. Dacă intoleranţa persistă după ajustarea dozei sau dacă granulocitele scad la < 250/mm3 sau dacă ALT/AST cresc la > 10 x limita superioară a valorii normale tratamentul cu interferon alfa-2b trebuie întrerupt.
Deşi nu se cunoaşte doza optimă (minimă) pentru un beneficiu clinic maxim, pacienţilor trebuie să li se administreze doza recomandată, aceasta putând fi redusă aşa cum a fost descris, dacă apar manifestări toxice.
IntronA poate fi administrat utilizând seringi din sticlă sau din plastic.

Compozitie:

Un flacon cu soluţie injectabilă sau perfuzabilă, conţine interferon alfa-2b recombinant produs de E. coli prin tehnologia ADN recombinant 3 milioane UI în 0,5 ml soluţie.

Precautii:

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii care dezvoltă oboseală, somnolenţă sau stare de confuzie în timpul tratamentului cu IntronA trebuie avertizaţi să evite conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.

Atentionari:

Tulburări psihice şi ale sistemului nervos central (SNC)
În cursul tratamentului cu IntronA şi chiar după întreruperea tratamentului mai ales în perioada de urmărire de 6 luni, la unii pacienţi s-au observat efecte severe la nivelul SNC, în special depresie, ideaţie suicidală şi tentativă de suicid. Ideaţia suicidală sau tentativele de suicid s-au raportat mai frecvent la copii şi adolescenţi comparativ cu pacienţii adulţi (2,4 % comparativ cu 1 %) în timpul tratamentului cu asociaţia IntronA şi ribavirină şi a celor 6 luni de urmărire. Similar pacienţilor adulţi, copiii şi adolescenţii au prezentat şi alte reacţii adverse psihice (de exemplu depresie, labilitate emoţională şi somnolenţă). Alte efecte la nivelul SNC, incluzând comportament agresiv (uneori îndreptat împotriva altora, cum ar fi ideaţie de omucidere), tulburări bipolare, manie, stare de confuzie sau alterare a statusului mental au fost observate cu interferoni alfa. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru orice semne sau simptome de tulburări psihice. Dacă apar astfel de simptome, medicul care a prescris tratamentul trebuie să aibă în vedere gravitatea potenţială a acestor reacţii adverse, precum şi necesitatea instituirii unor măsuri terapeutice adecvate. Dacă simptomele persistă sau se agravează sau se semnalează ideaţie suicidală, se întrerupe administrarea IntronA, iar pacientul trebuie urmărit şi tratat psihiatric dacă este nevoie.
Pacienţi cu tulburări psihice severe prezente sau în antecedente:
Dacă tratamentul cu interferon alfa-2b este considerat necesar la pacienţi adulţi cu tulburări psihice severe prezente sau în antecedente, acesta poate fi iniţiat numai după un diagnostic individualizat corespunzător şi un tratament adecvat al tulburării psihice.
- Utilizarea interferon alfa-2b la copii şi adolescenţi cu tulburări psihice severe prezente sau în antecedente este contraindicată.
Pacienţii care utilizează/consumă abuziv o substanţă
Pacienţii infectaţi cu VHC care au concomitent o tulburare legată de consumul unei substanţe (alcool etilic, canabis etc) prezintă un risc crescut pentru dezvoltarea tulburărilor psihice sau exacerbarea tulburărilor psihice preexistente atunci când sunt trataţi cu interferon alfa. Dacă tratamentul cu interferon alfa este considerat necesar la aceşti pacienţi, prezenţa tulburărilor psihice asociate şi potenţialul de consum al altor substanţe trebuie evaluate cu atenţie şi trebuie avută în vedere o abordare terapeutică adecvată înaintea
iniţierii tratamentului. Dacă este necesar, trebuie luată în considerare o abordare interdisciplinară incluzând un profesionist din domeniul sănătăţii mintale sau un specialist în dependenţa de substanţe pentru a evalua, trata sau urmări pacientul. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie în timpul tratamentului şi chiar după terminarea acestuia. Se recomandă intervenţia precoce în cazul reapariţiei sau dezvoltării tulburărilor psihice sau a tulburărilor legate de consumul unei substanţe.
Copii şi adolescenţi: creşterea şi dezvoltarea (hepatita cronică de tip C)
În timpul tratamentului cu asocierea ribavirină/interferon (standard şi pegilat) care durează până la 48 de săptămâni, la pacienţi cu vârsta cuprinsă între 3 şi 17 ani au fost observate frecvent scădere în greutate şi inhibare a creşterii. Datele pe termen lung disponibile la copii trataţi cu asocierea interferon standard/ribavirină indică, de asemenea, o scădere substanţială a creşterii (o scădere>15 percentile a creşterii în înălţime, comparativ cu valorile de referinţă) la 21% dintre copii, deşi aceştia nu mai urmau tratamentul de mai mult de 5 ani.
Evaluarea raportului beneficiu/risc la copii, în funcţie de fiecare caz în parte:
Beneficiul aşteptat al tratamentului trebuie evaluat cu atenţie în funcţie de datele de siguranţă observate la copii şi adolescenţi în studiile clinice.
- Este important de luat în considerare faptul că tratamentul asociat induce o inhibare a creşterii, a cărei reversibilitate este nesigură.
- Riscul trebuie evaluat în funcţie de caracteristicile bolii la copil, cum sunt datele evidente de progresie a bolii (în special fibroză), morbidităţi concomitente care pot influenţa negativ progresia bolii (cum este infecţia concomitentă cu HIV), precum şi factorii de prognostic ai răspunsului la tratament (genotipul VHC şi încărcarea virală).
Oricând este posibil, copilul trebuie tratat după debutul creşterii pubertale, pentru a reduce riscul de inhibare a creşterii. Nu sunt disponibile date despre efectele pe termen lung asupra maturării sexuale.
Reacţiile de hipersensibilitate
Reacţiile de hipersensibilitate acută (de exemplu urticarie, angioedem, constricţie bronşică, anafilaxie) la interferon alfa-2b s-au constatat rar în timpul tratamentului cu IntronA. Dacă apare o astfel de reacţie, administrarea acestui medicament trebuie întreruptă şi se va institui imediat o terapie medicală adecvată. Erupţiile cutanate temporare nu necesită întreruperea tratamentului.
Reacţiile adverse, incluzând valori prelungite ale parametrilor de coagulare şi anomalii ale funcţiei hepatice
Reacţiile adverse moderate-severe pot impune modificarea schemei de tratament a pacientului sau, în unele cazuri, întreruperea tratamentului cu IntronA.
Tratamentul cu IntronA trebuie întrerupt la pacienţii cu hepatită cronică care prezintă valori prelungite ale parametrilor de coagulare, care pot indica o decompensare hepatică.
Orice pacient care dezvoltă disfuncţii hepatice în timpul tratamentului cu IntronA trebuie monitorizat cu atenţie, iar tratamentul se întrerupe dacă se constată o evoluţie a semnelor şi a simptomelor bolii.
Hipotensiunea arterială
Hipotensiunea arterială poate să apară în cursul tratamentului cu IntronA sau în timp de până la două zile post-tratament şi poate necesita tratament de susţinere.
Necesitatea hidratării adecvate
La pacienţii trataţi cu IntronA, trebuie să se menţină o hidratare adecvată, întrucât unii dintre pacienţi prezintă hipotensiune arterială determinată de depleţie lichidiană. Poate fi necesară reechilibrarea hidrică.
Febra
Deoarece febră poate fi asociată cu sindromul asemănător gripei, semnalat în mod curent în timpul tratamentului cu interferon, trebuie eliminate alte posibile cauze ale febrei persistente.
Pacienţii cu condiţii medicale debilitante
IntronA se va utiliza cu precauţie la pacienţii debilitaţi, cum ar fi cei cu antecedente de boli pulmonare (de exemplu, bronhopneumopatie obstructivă cronică) sau diabet zaharat cu predispoziţie la cetoacidoză. Totodată, este necesară prudenţă la pacienţii care prezintă tulburări de coagulare (de exemplu tromboflebită, embolie pulmonară) sau mielosupresie severă.
Afectarea pulmonară
La pacienţii trataţi cu interferon alfa, incluzând la cei trataţi cu IntronA, s-au raportat rar apariţia de infiltrate pulmonare, pneumonita şi pneumonia, ocazional letale. Nu s-a putut stabili o etiologie certă. Aceste simptome au fost semnalate mai frecvent când shosaikoto, un medicament chinezesc pe bază de plante, s-a administrat concomitent cu interferon alfa. La pacienţii care prezintă febră,
tuse, dispnee sau alte simptome respiratorii, trebuie să se efectueze radiografii pulmonare. Dacă radiografia arată prezenţa infiltratelor pulmonare sau dacă există date privind afectarea funcţionării plămânilor, pacientul trebuie monitorizat cu atenţie, iar dacă este cazul, tratamentul cu interferon alfa trebuie întrerupt. Deşi s-au semnalat mai frecvent la pacienţii cu hepatită cronică C, trataţi cu
interferon alfa, acestea s-au observat şi la pacienţii cu afecţiuni oncologice, trataţi cu interferon alfa. Întreruperea promptă a administrării interferonului alfa şi tratamentul cu corticosteroizi par să se asocieze rezolvării evenimentelor adverse pulmonare.
Reacţiile adverse oculare
Rareori, după tratamentul cu interferoni alfa s-au raportat evenimente adverse oculare, incluzând hemoragii retiniene, exsudate moi vătuite şi obstrucţie de arteră sau venă retiniană. Înainte de iniţierea tratamentului la toţi pacienţii trebuie efectuat un examen oftalmologic. Toţi pacienţii care acuză modificarea acuităţii vizuale sau a câmpului vizual sau care prezintă alte simptome de natură
oftalmologică în timpul tratamentului cu IntronA trebuie să efectueze imediat un examen oftalmologic complet. În timpul tratamentului cu IntronA se recomandă controlul periodic al vederii, mai ales la pacienţii care prezintă boli ce pot asocia retinopatie, cum ar fi diabetul zaharat sau hipertensiunea arterială. La pacienţii la care apar afecţiuni oftalmologice noi sau la care se agravează cele preexistente trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu IntronA.
Obnubilarea, coma şi encefalopatia
Starea de obnubilare semnificativă şi coma, incluzând cazuri de encefalopatie, s-au observat la unii pacienţi, de obicei vârstnici, cărora li s-au administrat doze mai mari. Deşi aceste efecte sunt, în general reversibile, la unii pacienţi remiterea lor a necesitat o perioadă de timp de până la trei săptămâni. Foarte rar, la doze mari de IntronA s-au semnalat crize convulsive.
Pacienţii cu boală cardiacă pre-existentă
Pacienţii adulţi care prezintă în antecedente insuficienţă cardiacă congestivă, infarct miocardic şi/sau aritmii anterioare sau curente şi care necesită tratament cu IntronA trebuie monitorizaţi cu atenţie. La pacienţii cu tulburări cardiace în antecedente şi/sau care sunt în stadii avansate de cancer trebuie să li se efectueze electrocardiogramă înainte şi în timpul tratamentului. Aritmiile cardiace (îndeosebi
supraventriculare) răspund, de obicei, la terapia convenţională, însă pot impune întreruperea tratamentului cu IntronA. Nu există date la copii şi adolescenţi cu antecedente de boală cardiacă.
Hipertrigliceridemia
S-au semnalat hipertrigliceridemia şi agravarea hipertrigliceridemiei, uneori severă. De aceea, se recomandă monitorizarea nivelului lipidelor.
Pacienţii cu psoriazis şi sarcoidoză
Având în vedere datele privind exacerbarea psoriazisului preexistent şi a sarcoidozei, IntronA se va administra la pacienţi cu psoriazis sau sarcoidoză numai dacă beneficiul potenţial justifică potenţialele riscuri.
Rejecţia grefei hepatice şi renale
Datele preliminare sugerează faptul că tratamentul cu interferon alfa se asociază cu o rată crescută a rejetului de grefă în transplantul de rinichi. Rejetul de grefă de ficat a fost, de asemenea, raportat.
Autoanticorpii şi boli autoimune
În timpul tratamentului cu interferoni alfa s-a raportat apariţia auto-anticorpilor şi a bolilor autoimune. Pacienţii predispuşi la apariţia bolilor autoimune pot prezenta un risc mai mare. Pacienţii cu semne sau simptome de tulburare autoimună trebuie urmăriţi cu atenţie, iar la aceştia trebuie reevaluat raportul risc-beneficiu al continuării tratamentului cu inteferon.
La pacienţii cu hepatită cronică C trataţi cu interferon, au fost raportate cazuri de sindrom VogtKoyanagi-Harada (sindrom VKH). Acest sindrom este o afecţiune inflamatorie granulomatoasă care afectează ochii, aparatul auditiv, meningele şi tegumentul. Dacă se suspectează sindromul VKH, tratamentul antiviral trebuie întrerupt şi trebuie luat în considerare tratamentul cu corticosteroizi.
Chimioterapie concomitentă
Administrarea IntronA în asociere cu alte chimioterapice (de exemplu Ara-C, ciclofosfamidă, doxorubicină, tenipozidă) poate duce la creşterea riscului de toxicitate (din punct de vedere al severităţii şi duratei), care poate pune în pericol viaţa pacientului sau poate fi letală, ca rezultat al administrării concomitente a medicamentului. Evenimentele adverse cel mai frecvent raportate şi care
prezintă potenţial de a pune viaţa în pericol sau pot fi letale, includ: mucozită, diaree, neutropenie, insuficienţă renală şi tulburări electrolitice. Din cauza riscului de toxicitate crescută, se impun ajustări atente ale dozelor de IntronA şi ale dozelor medicamentelor chimioterapice administrate concomitent. Atunci când IntronA este utilizat în asociere cu hidroxiuree, poate creşte frecvenţa şi
severitatea vasculitei cutanate.
Hepatită cronică C
Terapia asociată cu ribavirină
A se vedea şi RCP pentru ribavirină în cazul în care IntronA urmează să se administreze în asociere cu ribavirină, pacienţilor cu hepatită cronică C.
La toţi pacienţii în studiile cu hepatită cronică C s-a efectuat o puncţie biopsie hepatică înainte de includere, dar în unele cazuri (adică la pacienţii cu genotip 2 şi 3) tratamentul poate fi început şi fără a avea confirmarea histologică. Trebuie urmărite recomandările de tratament actuale pentru a se stabili dacă este necesară efectuarea puncţiei biopsie hepatică înainte de începerea tratamentului.
Monoterapie
Rar, pacienţii adulţi trataţi pentru hepatită cronică C cu IntronA au dezvoltat anomalii tiroidiene, fie hipotiroidiene, fie hipertiroidiene. În studiile clinice utilizând tratament cu IntronA, 2,8 % dintre pacienţi au dezvoltat tulburări tiroidiene. Tulburările au fost controlate prin administrarea terapiei convenţionale pentru disfuncţii tiroidiene. Nu se cunoaşte mecanismul prin care IntronA poate
modifica statusul tiroidian. Înaintea iniţierii tratamentului cu IntronA pentru tratarea hepatitei cronice C, trebuie evaluate valorile concentraţiei plasmatice a hormonului de stimulare a tiroidei (TSH). Orice tulburare tiroidiană detectată trebuie tratată prin terapie convenţională. Tratamentul cu IntronA poate fi iniţiat dacă valorile TSH pot fi menţinute, prin medicaţie, în limite normale. Dacă în timpul
tratamentului cu IntronA, pacienţii dezvoltă simptome care indică o posibilă disfuncţie tiroidiană, trebuie să se evalueze valorile TSH. În prezenţa disfuncţiei tiroidiene, tratamentul cu IntronA poate fi continuat dacă valorile TSH pot fi menţinute în limite normale prin medicaţie. Întreruperea tratamentului cu IntronA nu a condus la rezolvarea disfuncţiei tiroidiene, apărută în timpul tratamentului.
Monitorizare suplimentară tiroidiană specifică pentru copii şi adolescenţi
Aproximativ 12 % din copiii trataţi cu tratamentul asociat cu interferon alfa-2b şi ribavirină au prezentat creşteri ale hormonul stimulant tiroidian (TSH). Alţi 4 % au avut o scădere temporară sub limita inferioară a valorilor normale. Înainte de iniţierea tratamentului cu IntronA, trebuie evaluate valorile TSH şi orice modificare la nivel tiroidian detectată trebuie tratată cu terapia convenţională.
Tratamentul cu IntronA poate fi iniţiat dacă valorile TSH pot fi menţinute în limite normale prin medicaţie. S-au observat disfuncţii tiroidiene pe durata tratamentului cu interferon alfa-2b şi ribavirină. Dacă se depistează modificări la nivel tiroidian, statusul tiroidian al pacientului trebuie evaluat şi tratat clinic adecvat. Copiii şi adolescenţii trebuie monitorizaţi la fiecare 3 luni pentru determinarea unei disfuncţii tiroidiene (de exemplu TSH).
Infecţie concomitentă VHC/HIV
Pacienţii care prezintă infecţie concomitentă cu HIV şi la care se administrează tratament antiretroviral înalt activ (HAART) pot prezenta un risc mai mare de dezvoltare a acidozei lactice. Este necesară prudenţă la adăugarea de IntronA şi ribavirină la tratamentul HAART. Pacienţii trataţi cu asociaţia terapeutică IntronA şi ribavirină şi zidovudină pot prezenta un risc crescut de a dezvolta anemie.
Pacienţii care prezintă infecţie concomitentă cu HIV , şi au ciroză în stadiu avansat şi cărora li se administrează HAART pot prezenta un risc mai mare de decompensare hepatică şi deces. Suplimentarea tratamentului cu interferoni alfa în monoterapie sau în asociaţie cu ribavirină poate creşte riscul la acest subgrup de pacienţi.
Tulburări dentare şi parodontale
Tulburările dentare şi parodondale care pot conduce la pierderea danturii au fost raportate la pacienţii la care s-a administrat asociaţia terapeutică IntronA şi ribavirină. În plus, uscăciunea gurii poate avea un efect dăunător asupra danturii şi mucoasei bucale în cazul administrării pe termen lung a tratamentului asociat cu IntronA şi ribavirină. Pacienţii trebuie să se spele pe dinţi de două ori pe zi şi
să facă examene dentare regulate. În plus, unii pacienţi pot prezenta vărsături. Dacă această reacţie apare, pacienţii trebuie sfătuiţi să-şi clătească bine gura după episod.
Teste de laborator
Testele hematologice standard şi analizele de biochimie a sângelui (numărul total şi diferenţiat de elemente sanguine, numărul de trombocite, electroliţi, enzime hepatice, proteine plasmatice, bilirubină plasmatică şi creatinină plasmatică) trebuie efectuate la toţi pacienţii înainte şi apoi periodic în timpul tratamentului sistemic cu IntronA.
În timpul tratamentului pentru hepatită B şi C, se recomandă efectuarea de teste în săptămânile 1, 2, 4, 8, 12, 16, şi apoi din două în două luni, pe întreg parcursul tratamentului. Dacă în timpul tratamentului cu IntronA, se observă o creştere bruscă a ALT la valori mai mari sau egale cu de două ori valoarea iniţială, tratamentul cu IntronA poate fi continuat, dacă nu se constată semne sau simptome de insuficienţă hepatică. În timpul creşterii bruşte a ALT, trebuie monitorizate o dată la două săptămâni următoarele teste funcţionale hepatice : ALT, timpul de protrombină, fosfataza alcalină, albumina şi bilirubina.
La pacienţii trataţi pentru melanom malign, funcţia hepatică, numărul de leucocite (WBC) şi formula leucocitară trebuie să se monitorizeze săptămânal în timpul fazei de inducţie a terapiei şi lunar în timpul fazei de întreţinere a terapiei.
Efecte asupra fertilităţii
Interferonul poate avea efecte negative asupra fertilităţii.
Informaţii importante referitoare la anumite componente ale IntronA
Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) per 0,5 ml, adică practic „nu conţine sodiu”.

Reactii adverse:

Vezi RCP-ul pentru ribavirină – reacţii adverse, în cazul în care IntronA urmează să se administreze în asociere cu ribavirină, la pacienţii cu hepatită cronică C.
În studiile clinice efectuate pentru o gamă largă de afecţiuni şi utilizând o gamă variată de doze (de la 6 milioane UI/m2 şi săptămână în leucemia cu celule păroase, până la 100 milioane UI/m2 şi săptămână
în melanom), cele mai frecvent raportate reacţii adverse au fost: febră, oboseală, cefalee şi mialgie.
Febră şi oboseala au fost reversibile în decurs de 72 ore după întreruperea sau sistarea tratamentului.
Adulţi
În studiile clinice efectuate la pacienţi cu hepatită C, aceştia au fost trataţi cu IntronA în monoterapie sau în asociere cu ribavirină, timp de un an. Tuturor pacienţilor din aceste studii li s-au administrat 3 milioane UI IntronA, de trei ori pe săptămână. În Tabelul 1 este prezentată frecvenţa reacţiilor adverse (legate de tratament) raportate în studiile clinice, la pacienţi netrataţi anterior, trataţi timp de
un an. Severitatea a fost, în general, uşoară până la moderată.
Reacţiile adverse menţionate în Tabelul 1 se bazează pe experinţa acumulată din studiile clinice şi din cea de după punerea pe piaţă a medicamentului. În cadrul clasificării pe aparate, sisteme şi organe, reacţiile adverse sunt enumerate pe categorii de frecvenţă, utilizând următoarele grupe: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi 1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă necunoscută. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tabelul 1 Reacţii adverse raportate în timpul studiilor clinice sau ca urmare a utilizării după punerea pe piaţă a IntronA în monoterapie sau în asociere cu ribavirină

Aparate, sisteme şi organe Reacţii adverse
Infecţii şi infestări
Foarte frecvente: Faringită*, infecţii virale*
Frecvente: Bronşită, sinuzită, herpes simplex (rezistent), rinită
Mai puţin frecvente: Infecţie bacteriană
Rare: Pneumonie§, sepsis

Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte frecvente: Leucopenie
Frecvente: Trombocitopenie, limfadenopatie, limfopenie
Foarte rare: Anemie aplastică
Cu frecvenţă necunoscută: Aplazia seriei eritrocitare, purpura trombocitopenică idiopatică, purpura trombocitopenică trombotică

Tulburări ale sistemului imunitar§
Foarte rare: Sarcoidoză, exacerbarea sarcoidozei
Cu frecvenţă necunoscută: Lupus eritematos sistemic, vasculită, poliartrită reumatoidă (nouă sau agravată), sindrom Vogt-Koyanagi-Harada, reacţii de hipersensibilitate acută incluzând urticarie, angioedem, bronhoconstricţie, anafilaxie§

Tulburări endocrine
Frecvente: Hipotiroidism§, hipertiroidism§
Foarte rare: Diabet zaharat, agravarea diabetului zaharat

Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte frecvente: Anorexie
Frecvente: Hipocalcemie, deshidratare, hiperuricemie, sete
Rare: Hiperglicemie, hipertrigliceridemie§, creşterea apetitului alimentar

Tulburări psihice§
Foarte frecvente: Depresie, insomnie, anxietate, labilitate emoţională*, agitaţie, nervozitate Frecvente:
Rare: Stare de confuzie, tulburări de somn, libido scăzut
Foarte rare: Ideaţie suicidală
Cu frecvenţă necunoscută: Suicid, tentative de suicid, comportament agresiv (uneori îndreptat împotriva altora), psihoză, incluzând halucinaţii Ideaţie homicidă, modificări ale statusului mintal, manie, tulburări bipolare

Tulburări ale sistemului nervos§
Foarte frecvente: Ameţeli, cefalee, tulburări de concentrare, xerostomie
Frecvente: Tremor, parestezie, hipoestezie, migrenă, hiperemie facială, somnolenţă, pervertirea gustului
Mai puţin frecvente: Neuropatie periferică
Foarte rare: Hemoragie cerebrovasculară, ischemie cerebrovasculară, convulsii, afectarea stării de conştienţă, encefalopatie
Cu frecvenţă necunoscută: Mononeuropatie, comă§

Tulburări oculare
Foarte frecvente: Vedere înţeţoşată
Frecvente: Conjunctivită, vedere anormală, tulburări ale glandelor lacrimale, durere oculară
Rare: Hemoragii retiniene§, retinopatii (incluzând edem papilar), obstrucţie de arteră sau venă retiniană§, nevrită optică, edem papilar, scăderea acuităţii vizuale sau micşorarea câmpului vizual, imagine punctată§

Tulburări acustice şi vestibulare
Frecvente: Vertij, tinitus
Foate rare: Pierderea auzului, tulburări auditive

Tulburări cardiace
Frecvente: Palpitaţii, tahicardie
Rare: Cardiomiopatie
Foarte rare: Infarct miocardic, ischemie cardiacă
Cu frecvenţă necunoscută: Insuficienţă cardiacă congestivă, revărsat pericardic, aritmie

Tulburări vasculare
Frecvente: Hipertensiune arterială
Foarte rare: Ischemie periferică, hipotensiune arterială§

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Foarte frecvente: Dispnee*, tuse*
Frecvente: Epistaxis, tulburări respiratorii, congestie nazală, rinoree, tuse neproductivă
Foarte rare: Infiltrate pulmonare§, pneumonie§

Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: Greaţă/vărsături, durere abdominală, diaree, stomatită, dispepsie
Frecvente: Stomatită ulcerativă, durere în hipocondrul drept, glosită, gingivită, constipaţie, scune moi
Foarte rare: Pancreatită, colită ischemică, colită ulcerativă, sângerări gingivale
Cu frecvenţă necunoscută: Tulburări parodondale NOS, tulburări dentare NOS§

Tulburări hepatobiliare
Frecvente: Hepatomegalie
Foarte rare: Hepatotoxicitate, (incluzând deces)

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte frecvente: Alopecie, prurit*, tegumente uscate*, erupţie cutanată*, transpiraţii abundente
Frecvente: Psoriazis (nou sau agravat)§, erupţie cutanată maculopapulară, erupţie cutanată eritematoasă, eczeme, eritem, afecţiuni cutanate
Foarte rare: Sindrom Steven-Jonson, necroliză toxică epidermică, eritem polimorf

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjuntiv
Foarte frecvente: Mialgii, artralgii, dureri musculo-scheletice
Frecvente: Artrită
Foarte rare: Rabdomioliză, miozită, crampe musculare, dureri de spate

Tulburări renale şi ale căilor urinare
Frecvente: Micţiuni frecvente
Foarte rare: Anurie, insuficienţă renală, sindrom nefrotic

Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Frecvente: Amenoree, mastodinie, dismenoree, menoragie, tulburări menstruale, tulburări vaginale

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente: Inflamaţie la locul administrării, reacţie la locul injectării*, oboseală, frison, febră§, simptome asemănătoare gripei§, astenie, iritabilitate, durere toracică, stare generală de rău
Frecvente: Durere la locul injectării
Foarte rare: Necroză la locul injectării, edem facial

Investigaţii diagnostice
Foarte frecvente: Scădere în greutate
*Aceste evenimente au fost frecvente doar cu IntronA în monoterapie §

Aceste reacţii adverse au fost raportate şi în cazul monoterapiei cu IntronA.
Reacţiile adverse raportate în cazul hepatitei C sunt reprezentative şi pentru situaţiile în care IntronA este administrat pentru alte indicaţii, cu anumite creşteri anticipate ale incidenţei dependente de doză.
De exemplu, într-un studiu în care s-a analizat tratamentul adjuvant cu IntronA în doză mare la pacienţi cu melanom, incidenţa oboselii, febrei, mialgiilor, neutropeniei/anemiei, anorexiei, apariţiei de greaţă şi vărsături, diareei, frisoanelor, sindromului asemănător gripei, depresiei, alopeciei, tulburărilor de gust şi ameţelilor a fost mai mare decât în studiile efectuate la pacienţi cu hepatită C.
De asemenea, severitatea a crescut (OMS gradele 3 şi 4, la 66 % şi, respectiv, 14 % din pacienţi) în contextul unui tratament cu doze mai mari, în comparaţie cu severitatea uşoară până la moderată înregistrată de obicei la doze mici. Reacţiile adverse s-au rezolvat de obicei prin ajustarea dozei.
Evenimentele adverse cardiovasculare (CV), în special aritmiile, par să se coreleze în cea mai mare parte cu o afecţiune CV pre-existentă şi cu un tratament anterior cu medicamente cardiotoxice. Cardiomiopatia, care poate fi reversibilă prin întreruperea tratamentului cu interferon alfa a fost raportată rar la pacienţi care nu prezentau în antecedente semne de boală cardiacă.
În cadrul tratamentului cu interferoni alfa s-a raportat apariţia unui spectru larg de afecţiuni autoimune şi mediate imun, incluzând tulburări tiroidiene, lupus eritematos sistemic, artrită reumatoidă (nouă sau agravată), purpură trombocitopenică idiopatică şi trombotică, vasculită, neuropatii, incluzând mononeuropatii.
Anomaliile evidenţiate de testele de laborator, semnificative din punct de vedere clinic, care s-au înregistrat mai frecvent în cazul administrării unor doze mai mari de 10 milioane UI zilnic, includ: scăderea numărului de granulocite şi de leucocite; scăderi ale concentraţiei de hemoglobină şi ale numărului de trombocite; creşteri ale valorilor fosfatazei alcaline, LDH şi ale creatininei şi ureei
plasmatice. A fost raportată pancitopenie moderată şi de cele mai multe ori reversibilă. Creşterea concentraţiilor plasmatice de ALT/AST (SGPT/SGOT) a fost observată ca o anomalie la unii pacienţi care nu prezentau hepatită, precum şi la pacienţi cu hepatită cronică B, care a coincis cu clearance-ul ADNp viral.
Copii şi adolescenţi
Hepatită cronică C – Tratamentul în asociere cu ribavirină
În studiile clinice, din 118 pacienţi copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 3 şi 16 ani), 6% au întrerupt tratamentul din cauza reacţiilor adverse. În general, profilul reacţiilor adverse la populaţia de copii şi adolescenţi limitată studiată a fost similar cu cel observat la adulţi, deşi există probleme specifice pediatrice, referitoare la inhibarea creşterii, cum sunt stagnarea creşterii în înălţime (scădere procentuală medie de 9 procente) şi a greutăţii (scădere procentuală medie de 13 procente) au fost observate pe durata tratamentului. În decursul perioadei de urmărire de 5 ani după tratament, copiii au avut o creştere medie a înălţimii de 44 procente, care este sub media populaţiei standard şi mai mică decât creşterea iniţială medie (48 procente). Douăzeci şi unu (21%) din 97 copii au avut o scădere >15 procente a ratei de creştere în înălţime, iar dintre aceştia – 10 din 20 de copii- au avut o scădere >30 procente a ratei de creştere în înălţime de la debutul tratamentului până la terminarea perioadei de urmărire (până la 5 ani). Pe durata tratamentului de asociere cu IntronA şi ribavirină pentru o perioadă de până la 48 de săptămâni, a fost observată inhibarea creşterii, a cărei reversibilitate este nesigură. În particular, scăderea procentului de creştere în înălţime, de la valorile iniţiale până la terminarea perioadei de urmărire, a fost mai marcată la copiii de vârstă prepubertară.

În plus, ideaţia suicidală sau tentativa de suicid s-au raportat mai frecvent comparativ cu pacienţii adulţi (2,4 % comparativ cu 1 %) pe durata tratamentului şi timp de 6 luni de urmărire după tratament. Similar pacienţilor adulţi, copiii şi adolescenţii au manifestat şi alte reacţii adverse psihice (de exemplu depresie, labilitate emoţională şi somnolenţă). În plus, reacţiile de la locul de injectare, febră, anorexia, vărsăturile şi labilitatea emoţională au apărut mai frecvent la copii şi adolescenţi comparativ cu pacienţii adulţi. La 30 % din pacienţi au fost necesare modificări ale dozelor, cel mai frecvent pentru anemie şi neutropenie.
Reacţiile adverse menţionate în Tabelul 2 se bazează pe experienţa acumulată din două studii clinice multicentrice la copii şi adolescenţi. În cadrul clasificării pe aparate, sisteme şi organe, reacţiile adverse sunt enumerate pe categorii de frecvenţă, utilizând următoarele grupe: forte frecvente (≥1/10);
frecvente (≥1/100, < 1/10). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. 16
Tabelul 2 Reacţii adverse raportate foarte frecvent şi frecvent în studiile clinice la copii şi adolescenţi trataţi
cu IntronA în asociere cu ribavirină

Aparate,sisteme şi organe Reacţii adverse
Infecţii şi infestări
Foarte frecvente: Infecţii virale, faringită
Frecvente: Infecţii fungice, infecţii bacteriene, infecţii pulmonare, otită medie, abcese dentare, herpes simplex, infecţii ale tractului urinar, vaginită, gastroenterită

Tumori benigne, maligne şi nespecificate (incluzând chisturi şi polipi)
Frecvente: Neoplasm (nespecificat)
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte frecvente: Anemie, neutropenie
Frecvente: Trombocitopenie, limfadenopatie
Tulburări endocrine:
Foarte frecvente:
Frecvente:
Hipotiroidism§

Hipertiroidism§, virilizare
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte frecvente: Anorexie
Frecvente: Hipertrigliceridemie§, hiperuricemie, creşterea apetitului alimentar

Tulburări psihice§
Foarte frecvente: Depresie, labilitate emoţională, insomnie
Frecvente: Ideaţie suicidală, reacţii agresive, confuzie, tulburări de comportament, agitaţie, somnambulism, anxietate, nervozitate, tulburări de somn, vise anormale, apatie

Tulburări ale sistemului nervos§
Foarte frecvente: Cefalee, ameţeli
Frecvente: Hiperkinezie, tremor, disfonie, parestezie, hipoestezie, hiperestezie, afectarea concentrării, somnolenţă

Tulburări oculare
Frecvente: Conjunctivită, dureri oculare, anomalii de vedere, tulburări ale glandelor lacrimale

Tulburări vasculare
Frecvente: Hiperemie facială, paloare

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: Dispnee, tahipnee, epistaxis, tuse, congestie nazală, iritaţie nazală, rinoree, strănut

Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: Diaree, vărsături, greaţă, dureri abdominale
Frecvente: Ulceraţii orale, stomatită ulcerativă, stomatită, durere în hipocondrul drept, dispepsie, glosită, reflux gastroesofagian, afecţiuni rectale, tulburări gastrointestinale, constipaţie, scaune moi, dureri dentare, afecţiuni ale dinţilor

Tulburări hepatobiliare
Frecvente: Anomalii ale funcţiei hepatice

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte frecvente: Alopecie, erupţii cutanate
Frecvente: Reacţii de fotosensibilitate, erupţie cutanată maculopapulară, eczemă, acnee, afecţiuni cutanate, afecţiuni ale unghiilor, modificări de culoare pielii, prurit, xerodermie, eritem, echimoze, transpiraţii abundente

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Foarte frecvente: Artralgii, mialgii, dureri musculo-scheletice

Tulburări renale şi ale căilor urinare
Frecvente: Enurezis, tulburări ale micţiunii, incontinenţă urinară

Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Frecvente: Femei: amenoree, menoragie, tulburări menstruale, afecţiuni vaginale
Bărbaţi: dureri testiculare

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente: Inflamaţie la locul injectării, reacţie la locul injectării, oboseală, frisoane, febr㧠, simptome asemănătoare gripei§, indispoziţie, iritabilitate
Frecvente: Dureri toracice, astenie, edem, durere la locul injectării

Investigaţii diagnostice
Foarte frecvente: Scăderea ratei de creştere (înălţime şi/sau greutate scăzute pentru vârsta respectivă)§

Leziuni şi intoxicaţii
Frecvente: Leziuni cutanate §

Interactiuni cu alte medicamente:

Narcoticele, hipnoticele sau sedativele trebuie administrate cu atenţie concomitent cu IntronA.
Nu au fost încă evaluate complet interacţiunile dintre IntronA şi alte medicamente. Trebuie să se manifeste precauţie la administrarea IntronA în asociere cu alte medicamente cu potenţial mielosupresor.
Interferonii pot afecta procesele metabolice oxidative. Acest aspect trebuie avut în vedere în timpul tratamentului concomitent cu medicamente metabolizate pe această cale, cum ar fi derivaţii xantinici teofilina sau aminofilina. În timpul terapiei concomitente cu derivaţi xantinici, trebuie monitorizate concentraţiile de teofilină din ser, iar doza trebuie ajustată, dacă este cazul.
Infiltratele pulmonare, pneumonita şi pneumonia, având uneori drept consecinţă decesul pacientului, sau observat rar la pacienţii trataţi cu interferon alfa, incluzând la cei cărora li s-a administrat IntronA.
Nu a fost definită etiologia. Aceste simptome s-au semnalat mai frecvent în cazul administrării concomitent cu interferon alfa-2b a medicamentului chinezesc conţinând planta medicinală denumită shosaikoto.
Administrarea IntronA împreună cu alte chimioterapice (de exemplu, Ara-C, ciclofosfamidă, doxorubicină, tenipozidă) poate să determine un risc crescut de toxicitate (în severitate şi durată).
Vezi de asemenea RCP pentru ribavirină, în cazul în care IntronA se administrează în asociere cu ribavirină la pacienţii cu hepatită cronică C.
Un studiu clinic care a investigat administrarea asociată de telbivudină, 600 mg pe zi, cu interferon pegilat alfa-2a, 180 micrograme administrat subcutanat o dată pe săptămână, indică faptul că această asociere implică un risc crescut de dezvoltare a neuropatiei periferice. Nu este cunoscut mecanismul care este la baza acestor evenimente.

Mai mult, siguranţa şi eficacitatea administrării de telbivudină în asociere cu interferonii în tratamentul hepatitei cronice tip B nu a fost demonstrată. Prin urmare, administrarea asociată de IntronA şi telbivudină este contraindicată.

Sarcina si alaptarea:

Femei aflate la vârsta fertilă/contracepţia la bărbaţi şi femei
Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace în timpul tratamentului.
La pacientele tratate cu interferon leucocitar uman, s-au observat concentraţii plasmatice scăzute de estradiol şi progesteron.
IntronA trebuie utilizat cu prudenţă la bărbaţii aflaţi la vârsta fertilă.
Tratamentul asociat cu ribavirină
Ribavirină determină malformaţii congenitale grave atunci când se administrează în timpul sarcinii.
Atunci când se administrează IntronA în asociere cu ribavirină, pentru a evita sarcina, este necesarăprecauţie marcată la pacienţii de sex feminin şi la partenerii lor de sex masculin. În timpul tratamentului şi 4 luni după terminarea acestuia, femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze o metodă contraceptivă eficace. Pacienţii de sex masculin sau partenerele lor trebuie să utilizeze un contraceptiv eficace pe durata tratamentului şi timp de 7 luni după terminarea tratamentului.
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea interferon alfa-2b la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut. IntronA se va utiliza în cursul sarcinii numai dacă beneficiul potenţial justifică riscul potenţial pentru făt.
Tratamentul asociat cu ribavirină
Tratamentul cu ribavirină este contraindicat la femeile gravide.
Alăptarea
Nu se ştie dacă componentele acestui medicament se excretă în laptele uman.
Datorită potenţialului de apariţie al reacţiilor adverse ale IntronA la sugari, trebuie să se întrerupă alăptarea înainte de iniţierea tratamentului.