Indicatii:

Diabet zaharat, atunci când este necesar tratament cu insulină.

Contraindicatii:

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

Insuman Comb 25 nu trebuie administrat intravenos şi nu trebuie utilizat în pompe de perfuzie sau în pompe pentru insulină externe sau implantate.

Administrare:

Glicemia dorită, preparatele de insulină care se vor utiliza şi dozajul insulinei (doze şi orarul de administrare), trebuie determinate individual şi ajustate corespunzător dietei pacientului, activităţii fizice şi stilului său de viaţă.

Doze zilnice şi orar de administrare
Nu există reguli fixe privind dozajul insulinei. Cu toate acestea, adesea, necesarul mediu de insulină este cuprins între 0,5 şi 1,0 UI/kg şi zi. Necesarul metabolic bazal reprezintă 40% până la 60% din necesarul zilnic total. Insuman Comb 25 se injectează subcutanat cu 30 până la 45 minute înainte de masă.

Trecerea la Insuman Comb 25
Atunci când pacienţii sunt trecuţi de la un preparat de insulină la altul, poate fi necesară ajustarea dozei. Această ajustare este necesară, de exemplu, atunci când se trece de la:
-o insulină animală (în special o insulină bovină) la o insulină umană,
-un preparat de insulină umană la altul,
-un regim terapeutic numai cu insulină regular la un regim terapeutic cu insulină cu acţiune mai lungă. Necesitatea ajustării dozei (de exemplu scăderea dozei) poate deveni evidentă imediat după trecerea la alt regim terapeutic. Alteori, necesitatea ajustării dozei poate deveni necesară treptat, în decurs de câteva săptămâni.

După trecerea de la o insulină animală la insulina umană, poate fi necesară scăderea dozei, mai ales la pacienţii care:
-au fost deja echilibraţi la valori relativ mici ale glicemiei,
-au tendinţă la hipoglicemie,
-au necesitat anterior doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină.

În timpul perioadei de schimbare a regimului terapeutic şi în primele săptămâni după aceea, se recomandă o monitorizare metabolică atentă. La pacienţii care necesită doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină, trebuie luată în considerare trecerea la alt regim terapeutic sub supraveghere medicală în spital sau în condiţii similare.

Ajustarea ulterioară a dozei
Îmbunătăţirea echilibrului metabolic poate avea ca rezultat creşterea sensibilităţii la insulină, ducând la scăderea necesarului de insulină. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, dacă:
-se modifică greutatea pacientului,
- se schimbă stilul de viaţă al pacientului,
-apar alte circumstanţe care cresc sensibilitatea la hipo- sau hiperglicemie.

Utilizarea la grupe speciale de pacienţi
La pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală, precum şi la pacienţii vârstnici, necesarul de insulină poate fi diminuat (vezi pct. 4.4).

Administrare
Insuman Comb 25 conţine 40 UI de insulină pe ml suspensie. Se vor utiliza numai seringi pentru injecţie speciale pentru această concentraţie (40 UI/ml). Seringile pentru injecţie nu trebuie să conţină nici un alt medicament sau reziduu (de exemplu urme de heparină).

Insuman Comb 25 se administrează subcutanat. Insuman Comb 25 nu trebuie niciodată injectat intravenos.

Absorbţia insulinei şi prin urmare, efectul de scădere a glicemiei al unei doze pot varia de la o regiune de injectare la alta (de exemplu peretele abdominal comparativ cu coapsa). În cadrul aceleiaşi regiuni, locurile de injectare trebuie alternate de la o injecţie la alta.

Compozitie:

Insuman Comb 25 100 UI/ml suspensie injectabilă in cartuşInsulină umană25% insulină dizolvată, 75% protamininsulină cristalină.
1 ml conţine insulină umană 100 UI (3,5 mg). Insulină cu debut progresiv şi durată lungă de acţiune
Excipienţi: sulfat de protamină, metacrezol, fenol, clorură de zinc, dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat, glicerol, hidroxid de sodiu, acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului), apă pentru preparate injectabile.

Precautii:

Pacienţii cu hipersensibilitate la Insuman Comb 25, pentru care nu este disponibil un alt preparat mai bine tolerat, pot continua tratamentul numai sub supraveghere medicală strictăşi – dacă este necesar – în asociere cu tratament antialergic.

La pacienţii cu alergie la insulina animală se recomandă efectuarea testelor cutanate intradermice înainte de a se trece la administrarea de Insuman Comb 25, deoarece există posibilitatea reacţiilor imune încrucişate.

La pacienţii cu insuficienţă renală, necesităţile de insulină pot fi diminuate datorită metabolizării reduse a insulinei. La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate determina diminuarea constantă a necesităţilor de insulină.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, necesităţile de insulină pot fi diminuate datorită capacităţii reduse de gluconeogenezăşi metabolizării reduse a insulinei.

În caz de control insuficient al glicemiei sau de tendinţă la episoade repetate hiper- sau hipoglicemice, înainte de a lua în considerare ajustarea dozei, trebuie evaluate complianţa pacientului la regimul de tratament prescris, locurile de injectare, corectitudinea tehnicii de injectare şi toţi ceilalţi factori relevanţi.

Hipoglicemie
Poate să apară hipoglicemie dacă doza de insulină este prea mare faţă de necesarul de insulină.

Se recomandă prudenţă deosebităşi sporirea monitorizării glicemiei la pacienţii la care episoadele hipoglicemice pot avea o relevanţă clinică particulară, cum sunt cei cu stenoză semnificativă a arterelor coronare sau a vaselor cerebrale (risc de complicaţii cardiace sau cerebrale ale hipoglicemiei), precum şi la pacienţii cu retinopatie proliferativă, mai ales dacă nu au fost trataţi prin fotocoagulare (risc de amauroză tranzitorie consecutivă hipoglicemiei).

Pacienţii trebuie atenţionaţi despre circumstanţele în care simptomele de avertizare ale hipoglicemiei sunt diminuate. Simptomele de avertizare ale hipoglicemiei pot fi modificate, pot fi mai puţin evidente sau chiar absente la anumite grupe de risc. Acestea includ pacienţii:
- la care controlul glicemiei este semnificativ ameliorat,
- la care hipoglicemia se dezvoltă treptat,
- vârstnici,
- la care s-a trecut de la insulină animală la insulină umană,
- cu neuropatie vegetativă,
- cu antecedente îndelungate de diabet zaharat,
- cu afecţiuni psihice,
-în tratament concomitent cu anumite alte medicamente (vezi pct. 4.5). Astfel de situaţii pot determina hipoglicemie severă (cu posibilă pierdere a conştienţei) înainte ca pacientul să îşi dea seama de simptomele de avertizare ale hipoglicemiei.

Dacă valorile hemoglobinei glicozilate sunt normale sau scăzute, trebuie luată în considerare posibilitatea apariţiei episoadelor hipoglicemice recurente (mai ales nocturne), nerecunoscute ca atare.

Complianţa pacientului la regimul terapeutic şi la dietă, administrarea corectă a insulinei şi cunoaşterea simptomelor hipoglicemiei sunt esenţiale pentru reducerea riscului de hipoglicemie. Factorii care cresc sensibilitatea la hipoglicemie necesită o monitorizare strictăşi, eventual, ajustarea dozei. Aceştia includ:
- schimbarea regiunii de injectare,
- ameliorarea sensibilităţii la insulină (de exemplu prin îndepărtarea factorilor de stres),
- activitatea fizică neobişnuită, intensă sau prelungită,
- afecţiunile intercurente (de exemplu vărsături, diaree),
- alimentaţia inadecvată, -omiterea unor mese,
- consumul de etanol,
- anumite tulburări endocrine decompensate (de exemplu în hipotiroidie şi insuficienţă hipofizară anterioară sau corticosuprarenală),
- tratamentul concomitent cu anumite alte medicamente.

Afecţiuni intercurente
Afecţiunile intercurente necesită intensificarea monitorizării metabolismului. În multe cazuri, sunt indicate determinări ale corpilor cetonici în urinăşi adesea este necesară ajustarea dozei de insulină. Necesarul de insulină este adesea crescut. Pacienţii cu diabet zaharat de tip I trebuie să continue să consume regulat cel puţin o cantitate mică de glucide, chiar dacă nu pot sa mănânce decât puţin sau deloc sau varsă etc. şi nu trebuie să renunţe complet la insulină.

Atentionari:

A se omogeniza complet. Trebuie folosite numai ace pentru injecţie care sunt compatibile pentru utilizare împreună cu SoloStar.

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului poate fi afectată datorită hipoglicemiei, hiperglicemiei sau, de exemplu, datorită tulburărilor vizuale. Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă deosebită (de exemplu conducerea unui vehicul sau folosirea utilajelor).

Pacienţii trebuie atenţionaţi să-şi ia toate măsurile de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timp ce conduc vehicule. Acest aspect este important îndeosebi pentru pacienţii la care simptomele de avertizare ale hipoglicemiei sunt reduse sau absente sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. Trebuie evaluat dacă în aceste situaţii sunt recomandabile conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje.

Reactii adverse:

Hipoglicemia, în general cea mai frecventă reacţie adversă la tratamentul cu insulină, poate să apară dacă doza de insulină este prea mare în raport cu necesarul de insulină. În studiile clinice şi în timpul utilizării după punerea pe piaţă, frecvenţa variază în funcţie de grupul de pacienţi şi regimul de doze. Prin urmare, nu pot fi prezentate frecvenţe specifice.

Crizele severe de hipoglicemie, mai ales dacă sunt recurente, pot determina leziuni neurologice. Episoadele hipoglicemice severe sau prelungite pot pune viaţa în pericol.

La mulţi pacienţi, semnele şi simptomele neuroglicopeniei sunt precedate de reacţii adrenergicecompensatorii. În general, cu cât scăderea glicemiei este mai mare şi mai rapidă, cu atât reacţia compensatorie şi simptomele ei sunt mai intense.

Următoarele reacţii adverse din studiile clinice sunt enumerate mai jos pe aparate, sisteme şi organe şi în ordinea descrescătoare a incidenţei: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100,
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tulburări ale sistemului imunitar

Mai puţin frecvente: şoc Necunoscute: reacţii alergice de tip imediat (hipotensiune arterială, edem angioneurotic, bronhospasm, reacţii cutanate generalizate), anticorpi anti-insulină

Reacţiile alergice de tip imediat la insulină sau la excipienţi pot pune viaţa în pericol.

Administrarea insulinei poate determina formarea de anticorpi anti-insulină. În cazuri rare, prezenţa unor astfel de anticorpi anti-insulină poate necesita ajustarea dozei de insulină pentru corectarea tendinţei la hiper- sau hipoglicemie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Frecvente: edem Necunoscute: retenţie de sodiu

Insulina poate determina retenţie de sodiu şi edem, în special dacă echilibrul metabolic anterior slab este îmbunătăţit prin tratament intensificat cu insulină.

Tulburări oculare

Necunoscute: retinopatie proliferativă, retinopatie diabetică, tulburări vizuale

O schimbare importantă în echilibrul glicemic poate determina tulburări vizuale temporare, datorită alterării temporare a turgescenţei şi a indicelui de refracţie al cristalinului.

Un echilibru glicemic îmbunătăţit pe termen lung scade riscul progresiei retinopatiei diabetice. Cu toate acestea, intensificarea tratamentului cu insulină, cu îmbunătăţire bruscă a echilibrului glicemic, se poate asocia cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Necunoscute: lipodistrofie Asemenea oricărui tratament cu insulină, la locul injectării poate să apară lipodistrofie care poate întârzia absorbţia de insulină. Alternarea continuă a locului de injectare în cadrul unei regiuni de injectare poate ajuta la reducerea sau prevenirea acestor reacţii.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Frecvente: reacţii la nivelul locului de injectare Mai puţin frecvente: urticarie la nivelul locului de injectare Necunoscute: inflamaţie la nivelul locului de injectare, edem la nivelul locului de injectare, durere la nivelul locului de injectare, prurit la nivelul locului de injectare, eritem la nivelul locului de injectare.

Cele mai multe reacţii minore la insuline la nivelul locului de injectare se remit de obicei în câteva zile până la cîteva săptămâni.

Supradozaj:

Simptomatologie
Supradozajul insulinei poate determina hipoglicemie severă, uneori de lungă duratăşi care poate pune în pericol viaţa pacientului.

Conduită terapeutică
Episoadele uşoare de hipoglicemie pot fi tratate, de obicei, prin administrarea orală de glucide. Pot fi necesare ajustări ale dozei de medicament, dietei sau activităţii fizice.

Episoadele mai severe, cu comă, convulsii sau tulburări neurologice pot fi tratate prin administrare de glucagon intramuscular/subcutanat sau de soluţie concentrată de glucoză intravenos. Pot fi necesare aportul susţinut de glucide şi ţinerea sub observaţie a pacientului, deoarece hipoglicemia poate să reapară după o regresie clinică aparentă.

Interactiuni cu alte medicamente:

O serie de substanţe afectează metabolizarea glucozei şi pot impune ajustarea dozei de insulină umană.

Substanţele care pot accentua efectul de scădere a glicemiei şi sensibilitatea la hipoglicemie includ antidiabeticele orale, inhibitorii ECA, disopiramida, fibraţii, fluoxetina, inhibitorii MAO, pentoxifilina, propoxifenul, salicilaţii şi sulfonamidele antimicrobiene.

Substanţele care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ glucocorticoizii, danazolul, diazoxidul, diureticele, glucagonul, izoniazida, estrogenii şi progestogenii, derivaţii de fenotiazină, somatropina, simpatomimeticele (de exemplu epinefrina [adrenalina], salbutamolul, terbutalina) şi hormonii tiroidieni.

Blocantele beta-adrenergice, clonidina, sărurile de litiu sau etanolul pot fie să potenţeze, fie să reducă efectul insulinei de scădere a glicemiei. Pentamidina poate determina hipoglicemie, care uneori poate fi urmată de hiperglicemie.

În plus, sub influenţa medicamentelor simpatolitice cum sunt blocantele beta-adrenergice, clonidina, guanetidina şi rezerpina, semnele de reacţie adrenergică compensatorie pot fi reduse sau absente.

Sarcina si alaptarea:

Sarcina
Pentru insulina umană nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea sa la femeile gravide.Insulina nu traversează bariera feto-placentară. Medicamentul va fi prescris cu prudenţă la femeia gravidă.

Este esenţial pentru pacientele cu diabet zaharat pre-existent sau de sarcină să menţină un echilibru metabolic bun în timpul sarcinii. Necesităţile de insulină pot să scadă în primul trimestru şi, în general, cresc în trimestrele doi şi trei. Imediat după naştere, necesităţile de insulină scad rapid (risc crescut de hipoglicemie). Este esenţială monitorizarea atentă a echilibrului glicemic.

Alăptarea
Nu se anticipează efecte asupra sugarului. Insuman Rapid poate fi utilizat în timpul alăptării. Femeile care alăptează pot necesita ajustarea dozei de insulinăşi a dietei.

Prezentare ambalaj:

Flacon (din sticlă incoloră de tip I), cu capac fără filet (din aluminiu), dop (din cauciuc clorobutilic (tip I)) şi capsă detaşabilă (din polipropilenă), conţinând 10 ml suspensie.

Sunt disponibile ambalaje cu 1 şi 5 flacoane. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Conditii de pastrare:

A se păstra la frigider. A nu se congela. A se ţine cartuşul in cutie pentru a fi protejat de lumină.