SURDITATE, surditati, s. f. 1. Infirmitate care consta in imposibilitatea de a percepe sunetele; surzenie. Starea copilului s-a agravat prin aparitiunea unei surditati. BABES, O. A. I 318. N-a stiut sa profite indestul de sur­ditatea urechii drepte. CARAGIALE, N. F. 177. ◊ Surdi­tate psihica = imposibilitate de a recunoaste si a distinge cu simtul auzului de la ce fel de obiecte vin sunetele. Surditate verbala = neputinta cuiva de a percepe cu­vintele pe care le aude (putindu-le percepe numai daca le vede scrise). 2. Calitatea unui sunet de a fi surd. Caracterele esentiale… ale fonemului « p » sint ocluziunea, explozia si surditatea. ROSETTI, S. L. 12.
SURDITATE, surditati, s. f. 1. Infirmitate congenitala sau dobandita, care consta in imposibilitatea (totala sau partiala) de a percepe sunetele; surzenie. ◊ Surditate psihica = imposibilitate de a recunoaste si a distinge cu simtul auzului sursa sonora. Surditate verbala = boala caracterizata prin neintelegerea sensurilor cuvintelor pe care le aude cineva. 2. Calitate a unei consoane de a fi rostita fara participarea coardelor vocale. – Din fr. surdité.