SIFILIS s. n. Boala venerica produsa de un spirochet (Treponema pallidum), care se transmite prin contagiune sau prin ereditate si care se caracterizeaza in faza intii prin aparitia sancrului, in faza a doua prin aparitia sifilidelor si in faza a treia prin leziuni la diferite organe ale corpului, atingind mai ales sistemul nervos. In general, transmiterea sifilisului se face direct, de la un bolnav la un om sanatos. Ea poate sa se faca insa si prin inter­mediul obiectelor atinse de un bolnav cu leziuni conta­gioase. NICOLAU-MAISLER, D. V. 518. Sifilisul este cunoscut de multa vreme ca fiind contagios. MARINESCU, P. A. 80.
SIFILIS, sifilisuri, s. n. Boala venerica contagioasa, provocata de un spirochet (Treponema pallidum), care se transmite prin contact direct sau prin ereditate si care se caracterizeaza in faza intai prin aparitia sancrului, in faza a doua prin aparitia sifilidelor, iar in faza a treia prin leziuni la diferite organe (interne) ale corpului; lues. ◊ Sifilis congenital (sau ereditar) = forma de sifilis care apare la copil, de obicei dupa o nastere prematura, manifestandu-se la inceput prin leziuni cutanate viscerale si pe mucoase, mai tarziu prin tumori. – Din fr. syphilis.