RACEALA, (rar) raceli, s. f. 1. Temperatura scazuta a aerului; frig. Paru infiorata de raceala noptii. SADOVEANU, O. VII 165. ♦ Faptul de a fi sau de a da impresia ca este rece la atingere; senzatie de frig. Simt raceala picaturilor ca niste sfircuri de bici plesnindu-mi obrajii. BART, S. M. 15. O raceala ca de gheata se ridica in trupul lui Radu de la talpi spre genunchi. VLAHUTA, O. A. 133. 2. Fig. Lipsa de insufletire sau de entuziasm; apatie, indiferenta, nepasare. Este mai usor sa te eliberezi de asprimile stilului, de slabiciunea compozitiei decit de raceala sufleteasca. V. ROM. decembrie 1953, 267. Se forta sa fixeze cu raceala intr-un cadru tehnic toate amanuntele pentru explicarea faptelor. BART, S. M. 77. [Smarandita] poate vrea sa puie raceala intre noi. BOLINTINEANU, O. 341. 3. Boala, adesea cu caracter epidemic, care se loca­lizeaza pe caile respiratorii, pe tubul digestiv sau pe sistemul nervos central. V. gripa. S-apoi, pina vine ma-sa, prinde o raceala. GALAN, Z. R. 266.
RACEALA, (3) raceli, s. f. 1. Temperatura scazuta; frig. ♦ Senzatie de frig. 2. Fig. Lipsa de afectiune, nepasare, indiferenta. 3. Nume generic dat unor boli contagioase localizate pe caile respiratorii superioare, manifestate prin guturai, traheita, bronsita, tuse cu expectoratie, febra etc. – Raci + suf. -eala.