PURPURA s. f. 1. Culoare rosie-inchisa. Multa vreme nu mai era pina in sara. Asfintitul se scrijela cu purpura si aur. SADOVEANU, F. J. 472. Ce purpura de lumina, se lasa din vazduh! BASSARABESCU, V. 6. La aceste vorbe Caterina tresari si un val de purpura trecu pe fata sa. BOLINTINEANU, O. 418. 2. Materie coloranta rosie-inchisa extrasa in vechime dintr-o molusca, iar astazi preparata pe cale sintetica. 3. Stofa scumpa, vopsita cu purpura (2), purtata odinioara mai ales de regi si imparati; haina domneasca facuta dintr-o astfel de stofa; hlamida. Mini in purpura si-n aur Am sa fiu incoronat, Si pe vechiul bucentaur Prin Venetia purtat. ALECSANDRI, P. I 162. Spre rasplata ospetiei ce primise, Ioan suindu-se pe tron ii trimise lui purpura si coroana imparateasca. NEGRUZZI, S. I 213. Indata, cu mare ingrijire din porunca lui Mihai, trupul fu investit cu haine marete, intins pe o piatra de marmora si acoperit cu o manta de purpura. BALCESCU, O. II 260. ♦ F i g. (Rar) Glorie, marire; p. ext. tron, scaun domnesc. Cu o mina de oameni el arata lumii ca stiu a-si cuceri o purpura. HASDEU, I. V. 190. – Varianta: púrpur (BENIUC, V. 164, COSBUC, P. I 66, NEGRUZZI, S. I 236) s. n.
PURPURA s.f. 1. Materie coloranta de un rosu-inchis, pe care cei vechi o extrageau din cosenila. 2. (Culoare) rosu-inchis. ◊ Purpura retiniana = substanta fotosensibila de culoare rosie, care se gaseste in celulele cu bastonas de pe retina. 3. Stofa plusata vopsita cu purpura. ♦ Haina regeasca, imperiala facuta dintr-o astfel de stofa; hlamida. ♦ (Fig.) Demnitatea de imparat sau de consul in vechea Roma; (mai tarziu) demnitatea suveranilor si a cardinalilor. 4. Eruptie de pete rosii pe piele si mucoase datorita unor mici hemoragii. [Pl. -re, -ri. / < lat. purpura, cf. fr. pourpre].