OREIÓN, (2) oreioane, s. n. 1. Boala contagioasa si epidemica de natura virotica, frecventa la copii, care se manifesta prin febra si prin inflamarea glandelor parotide. 2. (La pl.) Cazuri de oreion (1). [Pr.: -re-ion] – Din fr. oreillons.
OREIÓN, oreioane, s. n. Boala contagioasa si epidemica de natura virotica, frecventa la copii, care se manifesta prin febra si prin inflamarea glandelor salivare parotide. [Pr.: -re-ion] – Din fr. oreillons.