OBOSEALA, oboseli, s. f. Slabire a puterilor, cauzata de un efort fizic sau intelectual, stare a celui obosit; osteneala, istovire. Uita de oboseli si de necazuri, ca si cum ar fi iesit intinerit dintr-o baie. VORNIC, P. 191. Eram sfirsit de oboseala, nu mai puteam; imi dadeam sufletul. SADOVEANU, O. VI 66. Oboseala, slabiciunea, toate relele ce sint intr-un mod fatal legate de o mina de pamint. EMINESCU, O. I 136. ♦ (Tehn.) Scadere a rezistentei mecanice a materialului unei piese folosita des.
OBOSEALA, oboseli, s. f. Stare de slabiciune generala datorata unui efort fizic sau intelectual intens; obosire, osteneala. ♦ P. anal. (Tehn.) Scadere a rezistentei unui material sau a unei piese din cauza unei folosiri indelungate sau a defectelor de elaborare, de prelucrare etc. – Obosi + suf. -eala.