DIABET s. n. Boala caracterizata prin cresterea canti­tatii de zahar in singe si in urina; boala de zahar. [Insu­lina] are proprietatea de a inlesni asimilarea zaharului in organism si de a face aceasta asimilare posibila acolo unde organismul bolnav de diabet nu mai e capabil s-o faca. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 10/2. – Pronuntat: di-a-.
* diabét n., pl e (vgr. diabetes, d. diabaino, trec, fiindca in aceasta boala urina trece pin corp in mare cantitate). Med. Boala zaharuluĭ, o boala caracterizata pin urina abundanta si plina de zahar. – Cauzele acesteĭ boale sint ereditare: unu din parintĭ a suferit de diabet, de artritizm, de petricele la rinichĭ orĭ la ficat, de isterie, de epilepsie, paralizie generala saŭ nebunie. Betia agraveaza diabetu.