cord (córduri), s. n. – Inima. Lat. cor,-dis (sec. XIX). Termen medical. – Der. cordial, adj., din fr.; cordialitate, s. f.
CORD2 s. n. Tesatura speciala care este formata din fire de urzeala bine rasucite si foarte rezistente, iar firele din batatura sunt subtiri si rare. ♦ Tesatura folosita pentru fabricarea anvelopelor. – Din fr. corde.