CATARACTA1, cataracte, s. f. Cascada. Stincile, strimtorile, cataractele pe care el [Oltul] le strabate spumegind… BOGZA, C. O. 337. Ca din bogatia apelor unei cata­racte ce s-ar fringe in slavi, ajungeau, in picuri largi, pina la noi, carpenii cu frunza zdrentuita. GALACTION, O. I 37. Frumoasa… limpezime [a Rinului] in clipa turburata Se schimba-n largi troiene de spume argintii… Formind o avalansa de cataracte mii. ALECSANDRI, P. III 135.
CATARACTA, cataracte, s. f. I. Cadere naturala de apa produsa pe o succesiune de terenuri abrupte mici; ansamblu de cascade mai mici; cascada. II. Boala de ochi, care consta in opacifierea cristalinului si care poate duce la orbire totala sau partiala. – Din fr. cataracte, lat. cataracta.