ASTENOPIE s. f. scadere a capacitatii functionale a ochiului din cauza muschilor oculari, a obosirii nervului optic sau datorita unor deficiente ale retinei. (< fr. asthénopie)
ASTENOPIE s.f. (Med.) Oboseala oculara. [Gen. -iei. / < fr. asthénopie, cf. gr. asthenes – slab, ops – vedere].