1. Informatii Generale
2. Cauzele atreziei tricuspidiana
3. Simptomele atreziei tricuspidiana
4. Tratamentul atreziei tricuspidiana

Informatii generale

Atrezia tricuspidiana se plaseaza pe locul  trei in cazul blilor cardiace congenitale. Defectul in cadrul astreziei tricuspidiene consta in lipsa completa de formare a valvei triscuspidiene, fiind completata de absenta conexiunii directe intre atriul drept si ventriculul stang.

Se prezinta trei tipuri de atrezii tricuspidiene, fiind clasificate in functie de asocierea lor cu vasele mari de sange precum: tipul I -marile artere sunt normale, tipul II -marile artere au o transpozitie D sau dextro, tipul III – marile artere au o transpozitie I sau levo.

In cazul pacientilor, la aproximativ 15-20% din ei apar si alte anomalii cardiovasculare. Marea majoritate sunt asociate cu transpozitiile marilor vase de sange.

Cauzele atreziei tricuspidiana

Nu se cunoaste inca cauza aparitiei atreziei. Cauzele genetice urmeaza sa fie detreminate la omanei, dupa ce se presupune ca gena FOG2 poate fi implicata in acest proces. Mortalitatea depinde de gradul in care alte anomalii sunt prezente. In general aceasta este fatala la nastere.

Simptomele atreziei tricuspidiana

Se depisteaza in general la bebelusi, datorita prezentei cianozei, insuficientei  cardiace congestive si intarzierii cresterii.

La bebelusi se semnaleaza: o coloratie redusa a pielii, trecand prin toate etapele de la paloare pana la cianoza propriu-zisa, incapacitatea de a finaliza o sesiune e hranire, pauze frecvente in timpul hranirii.

Se manifesta o intarziere a cresterii bebelusului dar si dificultatii la respiratie.

In cazul paceintilor acestia prezinta  durerii de cap, convulsii sau deficinete neurologice. Se ia in calcul si posibilitatea aparitiei endocarditei bacteriene si a abceselor cerebrale. Se mai intalnesc pulsatiile venoase jugulare si distensia venei jugulare. Ficatul poate fi marit si pulsatil.

Tratamentul atreziei tricuspidiana

Tratamentul medical urmareste 3 mari problemel: fluxul sanguin pulmonar trebuie reglat pentru a reduce hipoxemia si simptomele de insuficeinta cardiaca, functia miocardica, riscul aparitiei unei endocardite bacteriene si a trombembolismului trebuie minimizat.

Tratamentul chirurgical se utilizeaza chiar din primul an de viata al pacientului. Se foloseste implantarea unui sunt, care realizeaza conexiunea sistematica si cea pulmonara.