1. Informatii Generale
2. Cauzele anosmiei
3. Simptomele anosmiei
4. Tratamentle anosmiei

Informatii generale

Anosmia reprezinta pierderea completa a simtului mirosului. Aceasta afectiune face parte dintr-o serie de afectiuni legate de miros: hipoosmia, hiperosmia, disosmia.

Anosmia este rareori o afectiune de sine statatoare si apare in numeroase circumstante: odata cu imbatranirea, inflamatii, traumatisme, formatiuni ale foselor nazale, sinuzite, congenitale.

Cand se pierde mirosul, multe persoane relateaza o afectare a gustului si o reducere a interesului pentru mancare. Diagnosticul anosmiei se realizeaza pe baza istoricului, al testelor chimiosenzoriale, al examinarii foselor nazale si a altor organe si sisteme, in functie de tabloul clinic.

Cauzele anosmiei

Afectiuni congenitale: anosmie izolata, sindromul Kallmann, sindromul Klinefelter.

Cauze secundare: alterari ale conducerii stimului odornat pana la nivelul receptorilor, supraproductie de mucus si edemul mucoasei din raceala, gripa, rinita alergica, rinita cronica, distructii ale mucoasei nazale, vegetatii adenoidiene voluminoase, papiloamele nazale, deviatie de sept, anomalii congenitale.

Tulburari neurosenzitive: imbatranire, unele infectii virale ale tractului respirator superior, fumatul, consumul cronic de alcool, radioterapie, sarcoidoza, scleroza, boala Alzheimer, boala Parkinson, epilepsie, schizofrenie, tumori, accidente vascular cerebral, lupus eritematos sistemic.

Simptomele anosmiei

Pierderea mirosului poate fi: graduala, brusca.

Anosmia este frecvent insotita de diminuarea apetitului culinar. Multii pacienti pot raporta o pierder a gustului. Pierderea simtului mirosului a fost corelata cu o reducere a placerii contactului social si a starii psihice de bine.

Tratamentul aniosmiei

Tratamentul variaza, in functie de boala care o cauzeaza. Sunt cazuri in care anosmia este ireversibila.

In functie de afectiune, pot fi recomandate: o solutie salina, decongestionantele nazale, medicamente antihistminice. In ultima instanta se poate indica excizia chirurgicala a polipilor, desi exista riscul de recidiva si revenirea simtului olfactic nu este intodeauna certa.

Interventia chirurgicala reprezinta metoda optima de tratament in cazul obstructiilor cailor nazale, deviata de sept sau alte anomalii structurale, formatiuni benigne sau maligne.