Pagina utilizatorului " DenisseW. "

- Brad |

Stres continuu..

13 January, 2015   categoria:
1 - Raspunsuri 1   Share   0  

De curand am avut probleme serioase cu un membru al familiei. Un conflict inca neclarificat, lasat de oparte. De cand ma stiu am avut probleme in familie. Am inceput sa cred ca sunt un fel de piaza rea sau ceva de genul. Ca orice adolescent, fac greseli. De curand mi-am cumparat ceva de care mama nu stie. Insa, inainte sa-l cumpar m-am consultat cu matusa mea, fiindca e singura cu care pot vorbi orice. Si cred ca mama a aflat in seara asta despre obiect. Nu i-am spus matusii insa despre cum ma simt avand in vedere tot ce se spune despre mine. M-am gandit ca as putea locui singura, sau macar sa stau la un internat daca o sa pot sa ma transfer anul asta la un alt liceu. Nu stiu cum sa scap de stres. Incerc sa-i multumesc pe toti chiar daca nu-mi iese prea bine. Incerc sa nu mai fac greseli, dar nu pot. Colegii, chiar si pe cei pe care ii credeam de treaba sunt rai. Nu stiu ce sa fac. Am incercat sa va urmez sfaturile, am incercat sa fiu altfel ca cei din jur sa vada ca nu sunt asa cum se spune. Cu cateva zile in urma, un membru al familiei a zis de fata cu mine si restul familiei ca ii distrug viata, ca greseala mea a fost ca m-am nascut. Nu e prima oara cand aud asta. Iar ea, persoana respectiva nici nu m-a vrut. Doar mama si-a dorit un copil. Si culmea.. nici macar nu stie cum sa fie o mama. Am devenit.. singuratica. Nu-mi gasesc locul. Singurele momente in care pot fi eu sunt atunci cand ies cu prietenii sau merg la vreo petrecere unde sunt invitata. In acele momente imi doresc sa tina cat mai mult, sa nu trebuiasca sa ma intorc acasa. Am facut greseli ca orice copil, am aruncat si eu cuvinte grele unei persoane.. si nimeni nu tine cont si nu intelege toata suferinta indurata timp de mai mult de 5-6 ani. Toti ma privesc parca cu dezgust. Nu mai suport. Vreau o viata noua...vreau o schimbare. Simt ca-mi pierd mintile.. nu stiu. Dar am nevoie de ajutor.

  1. - 14 Ian 2015 9:50

    Buna ziua,
    Avand in vedere nenumaratele probleme cu care te confrunti ar fi indicat sa te adresezi unui psiholog pentru a te ajuta sa treci prin aceasta perioada dificila si sa depasesti neintelegerile pe care le ai cu familia. Cu o trimitere de la medicul de familie sedintele la psiholog sunt gratuite.
    Pentru a trece mai usor de aceste momente stresante poti sa iei suplimente pe baza de plante precum Bien Plus,  sau Sedivitax si Magne B6.
    Iti recomand ca pe viitor daca cineva spune lucruri urate despre tine, te jicneste spunandu-ti ca ai fost o greseala sa te nasti sa le spui ca nu au niciun drept sa spuna aceste lucruri. Nici macar mama ta nu are voie sa iti vorbeasca in acest fel. Important este sa ai incredere in tine si sa te tii de scoala pentru ca doar asa poti sa iesi din toate aceste probleme, sa te poti intretine singura si sa iti faci viata asa cum iti doresti tu. Chiar daca acum ti se pare ca nu exista o cale de iesire din aceasta situatie, cu timpul lucrurile se vor rezolva.

- Brad |

Cum scap de depresie?

15 December, 2014   categoria:
2 - Raspunsuri 2   Share   0  

Buna, ma numesc Denisa. Am 16 ani si sunt clasa a 10a. De ceva vreme.. mai bine zis de cativa ani, sufar de depresie. Parintii mei au divortat pe cand eram in clasa a III-IVa si de atunci locuiesc cu bunicii. Mama e plecata in strainatate, iar tata e in tara. Amandoi s-au recasatorit. Bunica, la fel, dupa moartea bunicului meu s-a recasatorit, iar noi ne-am mutat alaturi de bunicul vitreg intr-un alt oras, foarte aproape de cel unde locuisem inainte. Cu chiu cu vai, am inceput sa ma acomodez. A inceput sa imi placa aici. Acum nu foarte mult timp am inceput sa constat faptul ca nu stiu cum sa fiu o persoana sociabila. De cand ma stiu, am fost o persoana inchisa in mine. Nu stiu cum sa imi fac prieteni, cum si ce sa vorbesc cu cei din jurul meu si sunt timida. Acum doi ani, aproape trei, am cunoscut un baiat mai mic cu doi ani decat mine(14 ani). Am inceput sa iesim impreuna. Ceea ce vreau sa spun, e ca la inceputul relatiei eram inchisa in mine, imi era teama sa vorbesc cu el deschis. Insa dupa saptamani intregi, el a reusit sa faca acel zid pe care l-am cladit sa se darame. Am devenit putin, dar PUTIN, mai deschisa. Ideea e ca dupa ceva vreme, dupa toate astea, s-au intamplat multe lucruri care au dus la despartirea noastra. Au trecut deja aproape doi ani, iar eu ma simt total pierduta fara acea persoana. Tin sa precizez ca inca de cand m-am mutat in orasul acesta(Brad) nu m-am inteles deloc bine cu bunica mea. De la un timp am inceput sa nu ma mai inteleg bine nici cu mama. Din cauza situatiei de la scoala, (un transfer ce nu se poate face) am ajuns sa ne aruncam cuvinte grele una alteia. Ideea e ca ea ma invinuieste pentru ceva ce nu am facut, iar mie nu mi se pare corect. Toti ma judeca fara sa ma cunoasca. La scoala, situatie e la fel. Nu am reusit sa ma acomodez cu noii colegi, mai ales ca unii nu imi dau pace deloc. In tot acest timp, eu si baiatul despre care am spus mai sus, am continuat sa vorbim ca cei mai buni prieteni. E singura persoana in care mai pot avea incredere. si faptul ca pot vorbi cu el imi face bine, dar totodata ma si raneste. Problema e ca acum ma simt cu totul pierduta, abandonata. Nu sunt sociabila, nu sunt draguta, nu sunt asa cum mi-as dori sa fiu si nu stiu ce sa fac. Tot timpul imi fac in minte scene despre cum ar fi daca as muri pur si simplu. Si stiu ca asta nu e bine. Ce as putea sa mai fac? Acum si el s-a schimbat. Pastreaza o oarecare distanta fata de mine si presupun ca si de ceilalti. Tot ce pot sa inteleg e ca e ranit si nu are de gand sa lase pe nimeni sa-i aline durerea. Poate ca va pare ca fac pe victima, dar nu asta e scopul. Vreau doar sa gasesc o cale prin care sa ma pot schimba. Nu stiu cum si ce ar trebui sa fac. Cu cine ar trebui sa vorbesc. Comunicarea nu e o solutie cand vine vorba de mama si bunica mea. Nu sunt acele persoane care sa inteleaga "problemele de adolescent", iar asta afirma si matusa si tatal meu. Ceva pareri? un sfat? mi-ar fi de mare ajutor. Multumesc anticipat!

  1. - 16 Dec 2014 10:20

    Buna ziua,
    Din pacate perioada adolescentei este una dintre cele mai grele etape din evolutia fiecarui om. Parintii si adultii in general nu pot descifra deciziile si reactiile adolescentilor, iar tinerii se simt neintelesi si din aceasta cauza iau decizii care le pot afecta tot restul vietii. 
    Te sfatuiesc sa cauti intelegerea unui alt adult din familie de care sa te poti apropia si sa te poata sfatui, iar daca nu exista aceasta varianta atunci raman prietenii.
    Nu trebuie sa uiti niciodata ca aceasta perioada este trecatoare si ca vor veni experiente si momente mult mai frumoase in viata. Fiecare etapa in viata este importanta, iar adolescenta are scopul de a te descoperi pe tine. Acum ai timp sa afli, sa experimentezi diverse lucruri astfel incat sa iti stii limitele, ce iti place si ce nu vrei sa se intample, sa inveti sa iti respecti propria persoana si in acest fel vei fi respectata de cei din jur.
    In momentul in care tu crezi despre tine ca „Nu sunt sociabila, nu sunt draguta, nu sunt asa cum mi-as dori sa fiu si nu stiu ce sa fac” atunci si cei din jur vor zice la fel. Nu exista persoana pe lumea asta care sa nu aiba ceva deosebit, iar acel lucru trebuie scos in evidenta. Anturajul tau te trateaza asa cum te tratezi si tu pe tine, iar acest lucru tot pe tine te afecteaza.
    Lumea nu se termina la un singur baiat, chiar daca acum ai senzatia ca fara el nu se poate. Baietii si barbatii ulterior sunt atrasi de persoane care au incredere in fortele proprii, iar increderea se castiga prin autocunoastere si respect pentru propria persoana. Nu trebuie sa mai vorbesti tu urat despre tine si nu lasa pe nimeni sa se poarte urat cu tine sau sa spuna lucruri care nu ti se portivesc.
    Nu uita ca in viata nu trebuie sa te multumesti cu firmituri atunci cand poti avea toata painea. Meriti prieteni care sa te placa asa cum esti si un baiat care sa te aprecieze, sa te respecte si sa iti scoata in evidenta calitatile, nu defectele.

  2. - 16 Dec 2014 20:10

    Multumesc pentru sfat. Legat de baiatul despre care v-am spus, nu e vorba ca as vrea sa fiu iar cu el. Presupun ca asta sugereaza: „ma simt total pierduta fara acea persoana”. Legat de asta, m-am resemnat de mult timo. Stiu ca nu se poate. Insa daca l-am pierdut ca iubit, nu vreau sa il pierd si ca prieten. E dificil sa mai gasesc o alta persoana ca el care sa ma inteleaga si sa ma sprijine. Am incercat sa-mi fac alti prieteni, dar e putin cam greu. Unii nu sunt „trecuti prin viata” ..nu pare ca au vreo idee despre chestiile prin care am trecut eu sau altii de exemplu si ma simt ca si cum i-as explica unui copil de gradinita de ce e iarba verde. Asta ar fi si motivul pentru care nu prea ies din clasa. Incerc sa ma implic in diferite activitati, sa ma integrez, dar de fiecare data cand incerc apar doi colegi care atrica totul. Si nu e prima oara cand se intampla si sincer, nu stiu cum sa le pun capac, sa-i fac sa inceteze. Sunt acel gen de persoane care daca chiulesc, au haine de firma si injura mult se cred superiori tuturor si isi bat joc de toti. Deci… dau de multe obstacole si nu stiu cum sa trec de ele. Vorba aia… am curaj dar n-am putere. Si astazi… ca de obicei, acelasi scenariu: imi vad de treaba mea, iar ei apar si imi strica toata starea. Am incercat sa-i ignor pur si simplu, dar n-a tinut prea mult. Au continuat sa imi toace nervii. 

- Brad |

Dieta

15 December, 2014   categoria:
6 - Raspunsuri 6   Share   0  

Buna. Ma numesc Denisa, am 16 ani, inaltimea 1.50 si ceva si greutatea.. aproape de 50 si ceva, nu stiu exact. De curand as vrea sa incep un program de slabit. Am tot spus ca incep, dar n-am mai facut-o. Insa acum sunt hotarata. Dar am o problema. Dieta. Sunt vegetariana. Nu sunt prietena buna cu carnea, deci nu stiu ce as putea sa mananc. As aprecia daca m-ati ajuta in vreun fel. Sa-mi spuneti ce as putea manca la micul dejun, pranz si cina si gustarile dintre mese. Dimineata tin sa precizez ca nu am timp sa mananc din cauza ca trebuie sa fiu la unchiul meu pana la 7 si un sfert, altfel trebuie sa merg pe jos la scoala si nu ajung la timp.

  1. - 15 Dec 2014 23:41

    Buna seara,
    Lactate si oua consumati?

  2. - 15 Dec 2014 23:53

    Da. Consum, insa nu foarte des.

  3. - 16 Dec 2014 9:52

    Buna ziua,
    Avand in vedere greutatea si inaltimea Dvs. sunteti la limita superioara a normalului, insa nu ar trebui sa slabiti mai mult de 5 kg.
    In mod normal in perioada de crestere asta inseamnand pana la varsta de aproximativ 18 ani nu sunt indicate curele de slabire. Este recomandat ca scaderea in greutate se faca prin adoptarea unui stil de viata sanatos cu mese regulate (fara dulciuri, grasimi, prajeli, rantasuri) si prin sport.
    Suplimentar pot fi folosite preparatele pe baza de plante precum cele de la Fares sau de la Alevia – Silfide.
    Dimineata va puteti trezi mai devreme pentru a manca micul dejun  care poate sa fie format din oua fierte + branza + o felie de paine integrala, lapte cu cereale (fulgi de ovaz, grau, orz, NU dulciuri gen Nesquik), iaurt cu cereale, fructe uscate si seminte de in sau in cel mai rau caz un baton Nestle Fitness.
    La ora 10-11 – gustare fruct sau un iaurt simplu
    Pranz – supe crema linte, rosii, mazare, dovlecei, salate de legume (telina, morcov, salata frunze, boabe de porumb, sfecla cubulete, branzeturi, ton daca mancati peste, avocado, rosii) in orice combinatie cu sos de iaurt sau de mustar, chiftele de naut cu piure de cartof, de sfecla, de conopida, de brocoli, legume gatite la abur sau la cuptor cu orez, sufleuri de legume cu branza facute la cuptor, branza cu smantana si cu mamaliga.
    Seara – mar copt la cuptor sau un iaurt sau un compot de fructe (200-250 ml), branza cu miere – 200 mg,   

  4. - 17 Dec 2014 11:47

    Multumesc de ajutor. Dar, rosiile, mazarea si dovleceii, ii pregatesc in vreun fel? sau?

  5. - 17 Dec 2014 11:47

    Multumesc de ajutor. Dar, rosiile, mazarea si dovleceii, ii pregatesc in vreun fel? sau?

  6. - 17 Dec 2014 20:34

    Se pot face supe crema, gatite la gratar sau la aburi.