Luxatia congenitala de sold - cauze, simptome, tratament

LUXATIA CONGENITALA DE SOLD reprezinta o malformatie a membrelor inferioare, frecvent intalnita (1 caz la 1000 de nou nascuti), care afecteaza dezvoltarea normala a copiilor. Frecventa acestei afectiuni este de 6 ori mai mare in randul fetitelor, spre deosebire de baieti. Soldul stang este mai des afectat decât cel drept datorita faptului ca exista o tendinţa a fătului de a se plasa cu spatele spre partea stângă a mamei. Doar in 20% din cazuri localizarea luxatiei este bilaterala si afecteaza ambele articulatii.

Luxatia congenitala de sold poate fi influentata de urmatorii factori: antecedente familiale de malformaţie luxantă a şoldului, sexul feminin, prezentaţia fatului pelvină, oligohidramnios, hipertensiunea arterială maternă, primiparitatea şi/sau gemelaritatea, greutatea mare a fatului la naştere sau piciorul talus sau orice altă varietate de picior strâmb congenital.

Luxatia reprezinta o anomalie in dezvoltarea si functionalitatea articulatiei coxo-femurale. Exista 3 grupe de anomalii intalnite:

  • displazia cotiloidiana
  • displazia femurala proximala
  • hiperlaxitate capsulara

Manifestarile clinice la copilul cu varsta sub 1an:

Semne de scurtare a membrului inferior (valabil numai in luxatiile unilaterale)

1) Semnul lui Ombredanne
– sugarul in clinostatism ( in picioare)
– se inclina catre membrul inferior afectat
2) Semnul lui Peter Bade
– asimetria pliurilor adductorilor, sold luxat, pliuri musculare oblice si 1-2 pliuri in plus
– are valoare relativa
3) Asimetria pliurilor fesiere – cel de pe partea afectata e oblic in sus si in afara
4) Semnul lui Savariaud (Galeazzi)
– copilul in decubit dorsal, membrele inferioare in extensie
– vizeaza scurtarea membrului afectat, in sezut se accentueaza scurtarea.
5) Semnului lui Lance – fanta vulvara priveste spre soldul luxat
6) Semnul lui Charier – distanta dintre creasta iliaca si marele trohanter e mai mica de partea soldului luxat
7) Semnul lui Schwartz – distanta dintre spina iliaca antero-superioara si marele trohanter e mai mica de partea soldului luxat

Semne de hiperlaxitate capsulo-ligamentare
1) Semnul pistonului lui Dupuytren – sugar in decubit dorsal. Palma pe marele trohanter, cealalta mana prinde gamba si se executa miscari de dute-vino ale membrului inferior in ax.
2) Semnul lui Gourdon – accentuarea rotatiei interne
Sugar in decubit dorsal (pe spate), coapsele flectate pe bazin la 90°, genunchii la 90° pe coapse
Gamba deplasata *in afara – rotatie interna a soldului (>45° )
*Inauntru – rotatie externa a soldului
3) Semnul lui Lance – exagerea rotatiei externe
4) Semnul lui Pravaz – exagerea flexiei
5) Semnul lui Nove Josserand – exagerarea adductiei. Copil in decubit dorsal, sold flectat la 90°, se aseaza coapsa in adductie, poate fi plasata pe pliul inghinal opus in sold luxat

Alte semne
– semnul lui Zatepin – limitarea abductiei datorate retractiei muschiului adductor

Examinarea clinică de rutină a şoldurilor se poate face prin mai multe manevre dintre care mai folosite sunt Ortolani, Barlow, Palmen şi Thomas.

Manevra Ortolani:
– copilul este plasat în decubit dorsal, cu o mână se stabilizează pelvisul prin plasarea policelui pe pubis iar restul degetelor pe sacrum (mâna este plasată medial de coapsa care nu este examinată;
– cealaltă mână prinde genunchiul în palmă şi plasează coapsa în flexie de 90°, mediusul şi indexul sprijinindu-se pe faţa laterală a coapsei în dreptul marelui trohanter, policele este plasat pe faţa medială a coapsei în 1/3 sa proximală;
– se execută o mişcare blândă de abducţie a coapsei degetele apăsând uşor spre înainte şi medial pe marele trohanter şi se percepe un clic în momentul când capul femural trece peste marginea cotilului şi se reduce în acetabul (clicul este o senzaţie proprioceptivă şi uneori auditivă);

Testul Barlow:
– este un test de provocare a luxaţiei
– fixarea pelvisului şi modul de prindere a coapsei cu mâna cealaltă se face la fel ca şi pentru manevra Ortolani;
– coapsa fiind în adducţie, prin împingerea cu policele a femurului proximal spre în afară concomitent cu apăsarea cu palma pe genunchi pentru
a împinge capul femural spre posterior se percepe clicul de ieşire a capului femural din cotil în cazul unui şoldul luxabil;
– al doilea timp al testului Barlow este identic cu manevra Ortolani şi realizează reducerea luxaţiei provocată în primul timp

Testul Palmen:
– tot un test de provocare a luxaţiei
– constă în efectuarea unei mişcări de rotaţie internă uşoară concomitent cu împingerea spre posterior, coapsa fiind în adducţie.

Testul Thomas:
– obiectivează dispariţia contracturii fiziologice în flexie a şoldului şi genunchiului în cazul şoldului luxat determinată de faptul că punctele de inserţie a musculaturii se apropie iar corpii musculari scurtându-se îşi pierd contractura tonică fiziologică
– copilul poziţionat în decubit dorsal, cu o mână se apasă anterior pe coapsă şi cu cealaltă este ridicată gamba, se obţine cu uşurinţă extensia coapsei şi a genunchiului, uneori chiar hiperextensie.

La copilul peste 1 an cu luxaţie (după începerea mersului) pe lângă semnele descrise la sugar se constată şi alte semne:
1. mersul: este început cu întârziere şi este şchiopătat – când luxaţia este bilaterală mersul este legănat, fiind descris asemănător mersului de raţă.
2. semnul lui Trendelenburg: – la sprijin numai pe membrul inferior de partea luxaţiei bazinul se înclină către partea sănătoasă iar trunchiul, compensator, se înclină către partea bolnavă.
3. semne de ascensiune ale marelui trohanter:

Ivestigatii paraclinice:

Diagnosticul radiografic:
vârsta minimă la care radiografia poate furniza elementele necesare pentru a permite afirmarea diagnosticului de luxaţie de şold, este de 6 săptămâni;
informaţii mai exacte se obţin după apariţia nucleului de osificare a capului femural intre 4-7 luni
Ultrasonografia (ecografia de sold):
a intrat în ultimul timp tot mai mult în gama mijloacelor de investigaţii paraclinice;
este recomandata pentru a investiga şoldul nou-născutului şi sugarului mic înainte de apariţia nucleului de osificare cefalic

Diagnostic diferential:
– luxatiile unilaterale cu luxatiile din cadrul unor boli neurologice, luxatia reziduala pe fond de osteoartrita
– luxatiile bilaterale cu miopatii, rahitism, coxa vara

Tratament:
– trebuie început imediat după diagnosticare;
– constă în imprimarea unei poziţii în abducţie a coapselor până la dispariţia modificărilor radiologice sau ecografice apreciate prin controale periodice la interval de 30 zile;
– se folosesc atele Sophen von Rosen, perna Frika, hamuri Pawlik

a.perioada neo-natala
– sold luxat – reductibil prin Ortolani – reducere si imobilizare (hamuri Pavlit 6 luni)
– ireductibil – operatie ( inseamna luxatie teratologica)
– Sold luxabil – urmarire – se stabilizeaza in 2 3 luni
– Sold cu risc – urmarire
b. perioada de luxatie constituita ( 6 luni – 3ani) – procedeul Sonerville Petit – tractiune continua la pat cu ajutorul benzilor adezive (3-6 saptamani). Daca nu se reduce dupa 6 saptamani atunci se intervine chirurgical.
c. peste 3 ani – interventie chirurgicala
d. luxatie neglijata la copil > 7ani nu se mai trateaza datorita rezultatelor nesatisfacatoare – se asteapta varsta adulta pentru protezarea soldului

Sursa foto:   www.dailymail.co.uk

Dr. Diana Enachescu