litiaza reanala sau pietre la rinichi

Litiaza renala (pietre la rinichi) si simptomele determinate de aceasta, au un debut de cele mai multe ori zgomotos in decada 3-4 de viata. Aproximativ 15% din barbati si 5% dintre femei indeplinesc cei 3 factori decisivi care contribuie la aparitia litiazei renale: deshidratarea, staza urinara si o concentratie crescuta urinara de substante litogene – calciu, oxalat, fosfat, acid uric, cistina, xantina.

Compozitia calculilor:
– aproximativ 80% dintre pacienţii cu pietre la rinichi (nefrolitiaza) prezinta  calculi pe baza de calciu, care de cele mai multe sunt compusi în principal din oxalat de calciu, sau, mai rar, fosfat de calciu.
– acid uric
– fosfat de magneziu
– fosfat de amoniu
– struviti
– cistina

Factori de risc inscriminati in aparitia litiazei renale:
– anomalii anatomice generatoare de staza – rinichii in potcoava, rinichiul spongios, sindromul de jonctiune pielo-ureterala, megaureterul obstructiv, ureterocelu, diverticulul caliceal, rinichiul polichistic.
– infectia urinara – se creeaza un cerc vicios intre infectie si litiaza. Germenii precum Proteus, alcalinizeaza ph-ul urinar si favorizeaza formarea calculilor de struvita ( fosfat amoniaco-magnezieni). Germenii care adera la uroteliu ( epiteliu aparatului urinar), ii altereaza suprafata si determina inflamatie si productie de calculi ( matrice organica). Infectia poate sa apara secundar obstructiei sau sa fie un factor favorizant de aparitie a litiazei.
– factorii geografici – umiditatea si temperatura crescuta
– dieta alimentara si consumul de lichide – aportul scazut de lichide este asociat cu un risc crescut de a dezvolta litiaza renala
– aport de calciu, proteine si sodiu crescut
– boli metabolice care favorizeaza litiaza
– hipercalcemia de tip II/ hipercalciurie – in hiperparatiroidism primar, hipertiroidism, hipercorticism, sarcoidoza, imobilizarea prelungita la pat
– hiperuricozurie ( eliminare crescuta de acid uric) – guta, diete bogate in proteine, boli mielo-proliferative
– cistinuria – afectiune autosomal recesiva
– hiperoxalurie – aport crescut de oxalati, deficit de piridoxina
– hipomagnezurie – in boli inflamatorii intestinale care asociaza malabsorbtie

– sedentarismul

– factori genetici – pacienţii cu un istoric familial de pietre au un risc crescut de nefrolitiază
– aciditatea urinii persitenta promovează precipitaţii de acid uric
– medicamente – acetoazolamida, alopurinolul, aspirina, steroizii, diuretice de ansa, diuretice tiazidice, chinolone, teofilina, antiacidele, suplimentele cu Ca si vitamina D, dozele mari de vitamina C.

Litiaza renala forma simptomatica este caracterizata de colică reno-ureterala , durere la nivel lombar si abdominal, cu iradiere descendenta, produsa de calculul care determina iritatia bazinetelor renale sau a ureterelor.

Manifestări clinice caracteristice colicii renale:
– durerea este cel mai comun simptom, apare brusc si deseori trezeste bolnavul din somn
– se manifesta de obicei sub forma unor dureri colicative, intermitente
– este localizata in flancuri, iradiaza anterior
– poate fi insotita de greturi si varsaturi
– apare dupa efort fizic, trepidatii ( foarte frecvent apare dupa mersul cu masina pe un drum de tara sau cu denivelari)
– pacientul este agitat si cauta permanent o pozitie antalgica, care sa ii calmeze durerea
– caracterele durerii se pot modifica pe masura ce calculul migreaza pe ureter, in acest caz durerea putand sa iradieze spre organele genitale externe de partea afectata
– hematurie ( pierdere de sange prin urina datorita traumatismului local produs de calcul)

Litiaza renala asimptomatica sau cu simptome atipice vagi se prezinta sub forma unor dureri abdominale acute sau in flancuri, partile laterale ale abdomenului, uneori simptome precum greata, disurie – usturime la urinare, polachiurie – mictiuni frecvente , dificultăţi de urinare, dureri penile sau durere testiculară. Uneori se intampla ca diagnosticul se fie stabilit intamplator in urma unui examen radiologic sau ecografic de abdomen.

Medic de familie sau medicul specialist urolog poate sa va recomande efectuarea urmatoarelor investigatii de laborator:

Sumar de urina: care poate evidentia hematuria microscopica ( vizibila la microscop) sau macroscopica ( vizibila cu ochiul liber)
Ph-urinar:
– poate fi sugestiv pentru etiologia calculilor
– calculi de acid uric sau cistina ph < 5
– calculi de struviti ph > 7,5
Investigatii imagistice:
Rx abdominal simplu:
– calculii radioopaci care pot fi vizualizati pe radiografia abdominala simpla sunt calculi pe baza de calciu
– calculii radiotransparenti care nu se vizibili in urma examenului radiografic sunt constituiti din acid uric
– un aspect particular de geam mat, cu marginile netede este al calculilor de cistina
Urocultura – in cazul in care se suspecteaza o infectie urinara
Ecografia renala: – pentru a diagnostica litiaza urinara, a stabili numarul si dimensiunea calculilor. Aceasta investigatie poate evidentia inclusiv calculii inclavati ( blocati) pe traseu la nivelul jonctiunii uretero-vezicale care determina staza urinii si dilatarea cailor urinare.
Urografie intra-venoasa – poate fi recomandata si efectuata de catre medicul urolog atunci cand diagnosticul este incert

Complicaţia de temut a litiazei renale este ca poate duce la insuficienţă renală prin obstructia pe care o produce in calea eliminarii urinii

Pentru a exclude alte afectiuni care pot mima o colica renala medicul va lua in considerare o eventuala colica biliara ( determinata de litiaza colecistului), afectiuni ginecologice precum – anexita acuta, sarcina extrauterină, – patologie vasculara – anevrismul disecant de aortă, afectarea renala de alte cauze – necroza papilara, embolia renala, tuberculoza renala, cancerul renal, durerea de cauza vertebrala – lombosciatica, lumbago acut, spondiloza lombara.
Tratamentul se va face in functie de etiologia calculului si se va face sub stricta supraveghere a medicului.

Este recomandat repausul la pat, caldura locala, consum de lichide corespunzator ( ceaiuri cozi de cirese si matase de porumb) pentru a favoriza eliminarea calculilor, medicamente pentru durere – analgezice, antispatice – pentru a relaxa caile urinare si a favoriza eliminarea calculilor, AINS. Pentru eliminarea calculilor se poate face litotritie extracorporeala ( spargerea calculilor in bucati mai mici care pot fi eliminate) sau se intervine chirurgical pentru indepartarea acestor atunci cand sunt de dimensiuni mari ( ex: calculii coraliformi).

Sursa foto: en.wikipedia.org

Dr. Diana Enachescu