Uretrita - diagnostic si tratament

Uretrita reprezinta un sindrom inflamator, acut sau cronic al mucoasei uretrale care poate fi de cauza microbiană, parazitară, viral sau chimică. In functie de agentul patogen care determina infectia, uretritele se imparte în gonococice şi non-gonococice.
Uretrita gonococica – Gonoreea (blenoragia, sculament) este o boală infecto-contagioasă cu transmitere preponderent sexuala avand ca localizare iniţială a procesului patogen, mucoasa uretrala. Agentul etiologic este reprezentat de bacteria Neisseria Gonorrhoeae. Infectia se transmite de obicei in mod direct prin contactul sexual infectant sau indirect prin intermediul lenjeriei intime şi a obiectelor de toaletă.
Perioada de incubaţie a bolii este între 3 şi 5 zile. Gonoreea in general este mai zgomotoasă din punct de vedere al simptomelelor la bărbaţi. Manifestarile clinice sunt caracteristice si de obicei orienteaza medicul asupra diagnosticului. Simptomele sunt reprezentate de secreţia uretrală purulentă galben-verzuie, disurie si polachiurie cu debut la 2-7 zile de la contactul sexual infectant. Clinic meatul uretral este congestionat, prepuţul poate fi edemaţiat mergând până la parafimoză. La barbati aceasta afectiune poate determina complicatii locale precum: epididimita si prostatita sau complicatii la distanta: artrite, tenosinovite si endocardite (infectie la nivelul inimii).
In cazul femeilor boala evolueaza cu semne clinice minore, fiind reprezentata de o usoara vulvo-vaginita. Complicatiile uretritei in cazul femeilor sunt mai severe deoarece infectia se poate extinde la nivelul colului uterin, putându-se complica cu metrita, parametrita, salpingita sau chiar pelviperitonita ( infectii ale organelor genitale interne – uter si anexe). De cele mai multe ori in randul femeilor simptomatologia este redusa sau frustă, blenoragia femeii trecând neobservată. Gonoreea este principala cauza de boala inflamatorie pelvina, care poate determina infertilitate la femeile tinere aflate la varsta reproductiva.
Pentru confirmarea diagnosticului se poate face un frotiu din secretia uretrala cu identificarea gonococului.

Tratamentul se face cu penicilina sau cefalosporine in doza unica: Cefotaxim 2 g sau Ceftriaxona 1 g i.m (intramuscular). Se mai pot folosi chinolone cum ar fi: Ciprofloxacina 500 mg oral sau Ofloxacina 400 mg p.o. In conditiile asocierii cu Chlamydia se recomanda administrarea concomitenta a Doxaciclinei 100 mg de 2 ori pe zi sau Eritromicina 500 mg de 4 ori pe zi, timp de 7 zile. Avand in vedere datele statistice legate de prevalenţa cazurilor de infecţie gonococică cu tulpini producătoare de penicilinază in ultima perioada utilizarea penicilinei în tratamentul gonoreei este limitata.
Uretritele nespecifice (non-gonococice): de obicei sunt produse de: Mycoplasme, Chlamydii, Streptococi sau Trichomonas vaginalis (parazit). Simptomatologia uretritelor nespecifice este mai puţin caracteristică decât cea gonococica. Semnul clinic cel mai important este secretia uretrala purulenta, de obicei in cantitate mica si mai ales dimineata. Secreţia patogenă in chlamidiază este minimă – o picătură albă lactescentă matinală. In uretrita trichomoniazică secreţia atunci când este prezentă este mai abundentă, spumoasă, si are un miros caracteristic de mucegai sau peste.
Diagnosticul este stabilit in functie de semnele clinice si de rezultatul frotiului uretral prin examenul microbian.
Tratamentul pentru infectia cu Chlamydia trachomatis sau Micoplasma genitalium se face cu urmatoarele antibiotice: Doxiciclina 100 mg de 2 ori pe zi, Eritromicina 500 mg de 4 ori pe zi sau Ofloxacina 400 mg/zi timp de 7 zile. Trichomonas vaginalis răspunde la tratamentul cu Metronidazol. Ca şi in alte boli cu transmitere sexuală, tratamentul trebuie urmat şi de partenerul sexual.

Sursa foto:  www.medexpressrx.com

Dr. Diana Enachescu