Sifilisul congenital - cauze, simptome, tratament

Sifilisul este o boala infectioasa, transmisa cel mai adesea pe cale sexuala, cu evolutie cronica, care poate afecta si descendentii datorita posibilitatii de a transmite infectia transplacentar. Agentul cauzal este Treponema Pallidum, un microorganism spiralat din genul Treponeme, subtire, mobil, de 5-15 µm lungime si 0,1-0,2 µm lungime. Aceasta treponema este fragila, supravietuirea in mediul exterior fiind redusa. Este distrusa prin caldura, uscare, spalare cu apa si sapun si prin folosirea de antiseptice uzuale.
Sifilisul congenital este determinat de transmiterea infectiei cu Treponema Pallidum de la mama la copil (transplacentar) in timpul sarcinii incepand cu luna a IV a – a V a. Este demonstrat faptul ca transmiterea se face mai devreme, inca de la 8-9 saptamani de sarcina, insa imaturitatea imunologica a fatului face sa lipseasca raspunsul la infectie.
Frecventa atingerii fetale depinde de stadiul evolutiv al sifilisului mamei si tratamentul acesteia. Riscul de a transmite infectia este cu atat mai crescut cu cat infectarea mamei este mai recenta. In cazul infectiilor cronice, de lunga durata, riscul de transmitere a bolii se reduce.
Atunci cand infectia survine in ultimile doua luni ale sarcinii, nou-nascutul poate sa nu prezinte manifestari clinice la nastere sau in primii 2 ani de viata, in schimb va aparea forma de sifilis congenital tardiv dupa varsta de doi ani. Tratarea corecta a mamei inainte de luna a IV a de sarcina poate preveni infectarea fatului.
In momentul in care agentul infectios – Treponema Pallidum ajunge la fat se poate produce un avort spontan (neprovocat), macerare si moartea fatului in uter, sa se declanseze o nastere prematura, a unui copil cu stigmate sau manifestari active ale bolii. Exista inclusiv posibilitatea unei nasteri la termen insa cu un copil neviabil (mort). Conform statisticilor sifilisul congenital se manifesta precoce la circa 1,5% din nou nascuti, iar forma tardiva la circa 72% din cazuri.
Daca infectia mamei evolueaza de 2 sau mai multi ani de zile atunci transmiterea la fat este rar intalnita.

Manifestari clinice:

Sifilis congenital precoce: apare de la nastere sau în primii 2 ani de viaţă fiind caracterizat prin:

  • rinita – coriza luetica – secretie nazala cu aspect purulent sau sangvinolent care apare de obicei in primele 2-3 saptamani de viata.
  • leziuni osoase si articulare – sunt frecvent asimptomatice si se pot vindeca fara tratament. Osteocondrita diafizo-epifizara (epifizita) provoaca durere la miscare, ceea ce duce la refuzul sugarului de a se misca (pseudoparalizia Parrot)
  • eruptii cutanate si leziuni ale mucoaselor – exanteme (eruptie pe piele) localizate mai ales la nivelul mainilor si la nivelul picioarelor si de asemenea in jurul organelor sexuale externe (perigenital). Eruptia este caracterizata de sifilide eritematoase (rosii), erozive, papulo-scuamoase ( ridicate la suprafata tegumentului si insotite de cojite) la nivelul extremitatilor, in special palme si plante sau pe fata, sifilide fisurare periorificiale : peribucal, perinazal, sifilide papulo-hipertrofice (condyloma lata) – de obicei in primul an de viata si nu la nou-nascut.
  • ganglionilor limfatici – palpabili, fermi, nedurerosi, mobili pe planurile superficiale si profunde.
  • manifestări viscerale – hepatomegalie (ficat marit), splenomegalie (splina marita), afectare renala – sindrom nefrotic, glomerulonefrita acuta , hidrocel, insuficienţă respiratorie.
  • simptome generale – febră, paloare sclerotegumentara, lipsa poftei de mancare, scădere în greutate,
  • afectare a sistemului nervos – meningită, meningo-encefalită ( infectie si inflamatie a creierului), hidrocefalie, paralizii ale nervilor cranieni
  • atingeri oculare – coroidita
  • malformaţii ale craniului şi feţei
  • febra, paloare, anorexie, greutate mica la nastere, facies senescent (imbatranit)

Sifilisul congenital tardiv apare dupa varsta de 2 ani, iar leziunile active sunt corespunzatoare celor din sifilisul tertiar dobandit :

  • manifestari cutanate si mucoase – sub forma de noduli, tuberculi, gome (leziune mai mare decat nodulul), glosită (afectarea limbii), leucoplazie
  • afectiuni osoase – gome, osteoperiostită, perisinovita, hidrartroze
  • afectare oculara – iridociclită,corioretinita, nevrită optică, keratită interstiţială
  • tulburări auditive – afectarea urechii medii sau interne
  • atingeri neurologice – paralizie generala juvenila, tabes dorsalis
  • alte manifestări – cerebro-medulare, cardiovasculare, icter, splenomegalie, atingeri testiculare
  • distrofii generale : sindrom adipozo genital, gigantism, nanism

Sifilisul congenital poate rămâne latent, complet asimptomatic intr-un procent mare de cazuri, diagnosticul este stabilit doar pe baza serologiei – analize de sange.

Diagnoticul de sifilis congenital este sigur, daca este prezenta una din urmatoarele manifestari clinice:
Nas “in sa”, “cioc de papagal” – apare prin gome localizate in osul nazal
Santurile Parrot – cicatrici radiare peribucale, usor adancite dispuse sub forma de raze in jurul gurii si orificiilor nazale secundare unor sifilide infiltrative
Triada Hutchinson – dinti Hutchinson (incisivi bombati cu baza larga, ascutiti), keratita interstitiala (infectie a corneei) si surditate prin afectarea urechii interne.

Investigatii de laborator in sifilis la mama (diagnosticul serologic)
Sifilis congenital precoce: importanta este reacţa cu antigene treponemice (FTA-Abs-IgM)
Sifilis congenital tardiv: reacţii cu antigene de T. pallidum (imunofluorescenţă indirectă, hemaglutinare pasivă, microhemaglutinare, testul de imobilizare a treponemelor)

In sifilisul neonatal congenital – se pot recolta probe din cordonul ombilical, din placenta, din aspiratul nazal sau de la nivelul leziunilor cutanate in vederea stabilirii diagnosticului. Treponema pallidum poate fi observata prin microscopie cu fond negru (probele trebuie examinate in maxim 20 min de la recoltare) si prin imunofluorescenta directa (metoda de referinta prin specificitate).

Testarea pentru sifilis se va face obligatoriu in cazul femeilor gravide:
la prima vizita prenatala a femeii insarcinate;
la inceputul trimestrului trei de sarcina si din nou la nastere, pentru femeile care au risc crescut de a fi infectate

Tratamentul:
Toti copiii nascuti din mame cu serologie pozitiv pentru sifilis trebuie sa primeasca tratament cu Benzatin Penicilina 50.000 UI/kg, i.m in doza unica, indiferenta daca mama a urmat tratament in timpul sarcinii sau nu.
Antibioticele folosite in tratamentul sifilisului sunt:
Penicilina intramuscular – 150.000 UI/kg/zi (la fiecare 4 ore) timp de 10-14 zile.
Tetraciclină
Eritromicină dacă există alergie la Penicilină
cefalosporine

Obligatoriu trebuie efectuata o ancheta epidemiologică in vederea depistarii si tratamentului corect al contacţilor şi sursei de infectie cu Treponema Pallidum.

Daca mama a fost tratata corespunzator, atunci titrul se negativeaza in aproximativ 3 luni. In schimb daca sifilisul a fost contactat tarziu in timpul sarcinii, nou-nascutul poate fi seronegativ la nastere, insa poate prezenta sifilis mai tarziu.

Sursa foto:  www.glamcheck.com

Dr. Diana Enachescu