Cancerul rectal ocupa locul al doilea la nivelul întreagii populatii din totalul neoplasmelor, fiind depasit la barbati de cancerul bronhopulmonar, iar la femei de cancerul de sân.
Frecventa acestui tip de cancer este crescuta în deceniul 6 si 7 de viata, fiind întâlnit de obicei in randul barbatilor.
Printre factorii de risc se numara factorul genetic – istoricul familial de polipoza familiala, polipii colonici adenomatosi, rectocolita ulcero-hemoragica (RCUH), boala Crohn sau diverticuloza rectosigmoidiana.
Alimentatia bazata pe o dieta saraca în fibre, fructe si vegetale, bogata în glucide rafinate si grasimi animale contribuie la aparitia cancerului rectal. Au mai fost incriminate sarurile biliare, amoniacul, care atinge concentratii maxime la nivelul sigmoidului, flora anaeroba (crescuta în infectiile care modifica sarurile biliare), factorii imunitari, hormonali, infectiosi (virusul citomegalic), factorii toxicochimici si radiatiile ionizante.
Simptomatologia este caracterizata de prezenta sindromului recto-sigmoidian:
- rectoragii – pierdere de sange proaspat prin anus
- tenesme – contracturi spastice, dureroase ale sfincterului striat anal
- eliminari anale de mucus, scaune muco-purulente
- durere cu iradiere în pelvis, perineu, coapse
- scaune de aspect creionat
- alterarea tranzitului diaree/constipaţie
Diagnosticul pozitiv se stabileste pe baza urmatoarelor investigatii:
- tuseul rectal este de departe cea mai importanta examinare clinica. Aproximativ 75% din tumorile rectale pot fi palpate cu degetul examinator.
- testul Haemocult® – depisteaza sangerarile intestinale oculte produse de tumora. Foloseste tinctura de guaiac impregnata pe o hartie de filtru, pe care se adauga materii fecale si hidrogen peroxid. In prezenta peroxidazei din sange se produce o virare a culorii din galben in albastru. Are o sensibilitate de 75%.
- testul Haemo-Quant® foloseste acelasi principiu dar e mai fidel, nefiind influentat de peroxidazele din dieta.
- recto-sigmoidoscopia – nu necesita anestezie si poate confirma diagnosticul prin biopsie si examen histopatologic.
- ecografia endorectală obiectivează infiltraţia tumorală transparietorectală şi pune în evidenţă adenopatiile laterorectale este indicata in cancerul rectal fara stenoza. Evidentiaza cu acuratete extensia parietala a tumorii, invazia organelor vecine si adenopatia metastatica. Aceasta investigatie este esentiala pentru elaborarea stadializarii preterapeutice.
- clisma baritată – evidentiaza o stenoză neregulată excentrică, fără lizereu de siguranţă. Apectul imagistic caracteristic este de lacună.
- radiografia toracica – pentru a determina metastazele tumorii
- CT / RMN – depisteaza extensia tumorală extrarectală
- cistoscopie – stabileste daca exista invazie la nivelul vezicii urinare
- Dozarea ACE (antigenul carcinoembrinar) – poate fi crescut in cancerul colorectal, dar este nespecific. Valori crescute se intalnesc si in alte afectiuni maligne, precum in bolile inflamatorii intestinale sau la fumatori dar si la persoanele normale. ACE este important in monitorizarea raspunsului la terapie cit si in decelarea precoce a metastazelor si recurentei locale (creste inaintea aparitiei manifestarilor clinice). Trebuie masurat inainte de rezectia tumorii si la anumite intervale de timp postoperator.
- ecografia hepatică testele hepatice sunt frecvent modificate in boala metastatica
- hemoleucograma (HLG) arata frecvent o anemie hipocroma microcitara
Clasificarea Dukes
A: tumora limitata la peretele intestinal
B: tumora invadeaza seroasa (se extinde la grasimea pericolonica)
C: interesare limfonodulara
C1 = limfonoduli epicolici si paracolici interesati
C2 = limfonoduli intermediari si proximali interesati
D: cancer cu metastaze la distanta
Clasificarea TNM
în ce priveste tumora (T)
Tx (tumora primara nu poate fi evaluata)
T0 (tumora absenta), Tis (carcinom in situ)
T1 (extensie in submucoasa)
T2 (invadeaza muscularis propria)
T3 (extensie la seroasa si grasimea pericolica)
T4 (extensie in organele adiacente)
in ce priveşte limfonodulii (N)
N0 (fara afectare limfonodulară)
N1 (invazie in 1-3 limfonoduli regionali)
N2 (invazie în 4 sau mai multi limfonoduli regionali)
N3 (afectarea limfonodulilor la distanta, de-a lungul trunchiului vascular)
metastaze (M)
Mx (prezenta metastazelor nu poate fi evaluata)
M0 (fara metastaze)
M1 (metastaze prezente)
Complicatiile tumorii la nivel rectosigmoidian pot fi:
- Obstructive – determinand ocluzie sau compresia organelor invecinate
- Hemoragice – hemoragie digestiva inferioara, caracterizata prin hemoragii mici si repetate care contribuie la aparitia in timp a unui sindrom anemic;
- Septice (infectioase) – abces pericolic, peritonită fecaloidă, celulită retroperitoneală.
- Perforaţii
Tratament
A. Chirurgical
a. rezecţie tumorală, fără drenaj limfatic:
– pe cale transanală, în cazul în care tumora este situată sub 8 cm de marginea anală;
– pe cale transcoccigiană cu abordul feţei posterioare
b. rezecţii segmentare rectale
– pe cale abdominală cu exereza rectului supratumoral şi infratumoral cel puţin 2 cm, cu anastomoză colorectală termino terminală sau termino laterală sau cu colostomie terminală.
c. amputaţie abdominoperineală: cu exereza în totalitatea rectului, a ganglionilor perirectali şi a sfincterului anal.
d. chirurgie paleativă: colostomie supratumorală.
B. Distrucţii tumorale:
– electrocuagulare pe cale transanală;
– crioterapie cu protoxid de azot
– fotocoagulare cu laser.
C. Radioterapie:
– rezervată contraindicaţiilor intervenţiei chirurgicale
– cu titru paleativ antalgic
D. Chimioterapie pe cale:
a. sistemică – adjuvantă intervenţiei chirurgicale cu 5 FU +_ Acid folinic +_ Levamisol
– în caz de metastaze hepatice.
b. intraportală – distrugerea celulelor canceroase mobilizate în cursul intervenţiei
c. intraarterială în caz de metastaze hepatice.
Sursa foto: www.eastprestonclinic.org.uk
